Alexandru a fost părăsit de soție după ce a fost diagnosticat cu cancer. De atunci trăiește lângă un câine: „Îl am pe Codiță, îl iubesc foarte mult și nu știu ce m-aș face fără el” – FOTO

Ochii acestui bărbat nu mint, nici mâinile ce au bătături din cauza muncii, iar lacrimile curg permanent pe chipul care i-a îmbătrânit mult prea devreme. A suportat prea mult pentru un singur suflet, iar chinurile nu se opresc aici, cu toate acestea, Alexandru Codreanu, în vârstă de 45 de ani, continuă să aibă încredere în oameni, chiar dacă nu ar avea motive. Codiță, un câine pe care l-a crescut de când era pui, este prietenul lui cel mai bun.

Alexandru trăiește în condiții greu de imaginat lângă câinele Codiță

Codiță, un câine pe care l-a crescut de când era pui, este prietenul lui cel mai bun

Bărbatul plânge de fiecare dată când își aduce aminte că pe Codiță îl doare piciorul după ce a fost călcat de mașină. Dragostea pe care acest om o are pentru cățelul său nu poate fi descrisă în cuvinte. Din puținii bani pe care-i are îi cumpără mâncarea preferată și încearcă să-l trateze.

RomaniaTV

DOLIU la la „Românii au talent”! A murit trăsnit de fulger în propria casă!

Observatornews.ro

Cum s-a produs tragedia din Gorj, în care Liviu a murit electrocutat. Cânta la vioară în casă

„Trăiesc în sărăcia mea, dar nu mă plâng, pentru asta mi-a dat Dumnezeu să duc. Mi-a dat și un cățel, Codiță, îl iubesc foarte mult și nu știu ce m-aș face fără el. Am suferit mult când am văzut că zace pe jos, l-a călcat o mașină și am crezut că-l pierd. L-am luat și am fugit cu el în brațe la un vecin, un domn căruia îi mulțumesc din suflet, l-a dus la veterinar, sper să-și revină. I-am cumpărat hăinuțe ca să nu-i fie frig, unele i le-am făcut eu. Este Codiță al meu, l-am crescut de când era mic și nu e rău, latră doar când vede un străin, mă apără”, a mărturisit, cu lacrimi în ochi, Alexandru Codreanu.

Soția l-a părăsit în urmă cu mai mulți ani, din cauză că era bolnav și nu mai putea să muncească. A fost operat de hernie de disc de două ori, iar pentru că nu s-a oprit, condiția fizică s-a degradat și acum i-ar fi imposibil să mai lucreze. Cu toate acestea, așa cum poate, încearcă să-și ridice o căsuță, o cameră, unde să aibă condiții mai bune. Își dorește foarte mult să aibă curent electric, pentru că în prezent stă la lumina unui far care se încarcă la soare.

„Am muncit ca vânzător de presă în Podu Roș, timp de patru ani, a fost primul meu loc de muncă, eram tânăr. Împreună cu soția am cumpărat și o cameră de cămin la Iași, am dat mulți bani atunci, părea totul bine, părea că ne realizăm și că ne facem un loc al nostru, doar că era o țeapă. Ne-au dat afară de acolo, iar în anul 2006 am rămas pe drumuri. Atunci am hotărât să plecăm în străinătate.

Am muncit în agricultură, în Italia, timp de 7 ani. Acolo m-am îmbolnăvit, am venit acasă, m-am operat de hernie de disc și imediat am plecat din nou la muncă. Aveam nevoie de bani, pentru că ne doream să ne facem o casă în țară. A fost foarte rău că am plecat, am tras dureri mari și m-am întors din nou în țară, unde am fost operat a doua oară de hernie de disc. Soția m-a lăsat, am rugat-o să-mi mai trimită bănuți pentru că, până să-mi facă pensia de handicap, nu aveam niciun leu. Și-a refăcut viața în Italia, asta este de acum”, a spus Alexandru Codreanu.

Alexandru Codreanu este din comuna Lețcani, acolo trăiește în condiții greu de imaginat, într-o cameră întunecată, care stă să cadă pe el. Este o cameră foarte mică, din chirpici, unde are un singur pat și o sobă. Nu există frigider, mâncarea o ține pe jos ca să nu se strice, iar lemnele le aduce de la gunoaie sau din împrejurimi, pentru că nu are bani. Codiță locuiește alături de el.

Bărbatul are nevoie de ajutor

Bărbatul are nevoie de ajutor

Această cameră a făcut-o cu propriile mâini și din bănuții pe care i-a strâns din pensia de handicap, în valoare de 1.200 de lei pe lună. Nu cere nimic altceva decât mâncare și lemne cu care să se încălzească. Ceea ce l-a pus la pământ a fost un lipom, o formațiune tumorală benignă care i-a crescut la nivelul scalpului, ce i-a afectat vederea. Bărbatul a fost operat, însă mai are momente când îl doare capul.

„Acum 11 ani, m-am întors definitiv, pentru că aveam o tumoră malignă care mi-a crescut pe cap. M-am operat, însă durerile de cap nu au încetat și cu un ochi nu văd bine. Nu am mai putut să muncesc și din puținul pe care-l aveam strâns mi-am improvizat o cameră, unde stau acum. N-am reușit să fac mai mult pentru că nu aveam bani, nici să mă angajez din cauza bolii. Uite-mă acum, nu am nimic, cel mai mare ajutor al meu a fost primarul care mi-a dat această bucățică de pământ în Lețcani. Încerc să-mi ridic o căsuță în spate, unde să am condiții, să mă spăl, să am lumină. Strictul necesar, dar îmi este foarte greu”, destăinuie bărbatul.

Bărbatul nu poate vorbi despre dorul pe care-l poartă părinților. Aceștia au murit când era tânăr, astfel că singurul care-l mai caută astăzi este fratele său.

„Părinții mei au murit ambii la vârsta de 46 de ani. Mama a murit de cancer la sân, iar tatăl meu a murit de dorul ei. Mi-e dor de ei, dar îl am pe Codiță, avem grijă unul de altul”, a adăugat, cu lacrimi în ochi, Alexandru Codreanu.

Bărbatul are nevoie de ajutor din toate punctele de vedere. Cu alimente, haine, lemne și bani. Din acest motiv, cei care observă suferința lui Alexandru și dragostea pe care acesta o are față de cățelul lui, Codiță, pot să doneze în contul următor.

BANCA TRANSILVANIA
IBAN: RO61BTRLRONCRT0CF8774101
Beneficiar:  Alexandru Codreanu
COD SWIFT: BTRLRO22