Ai tensiunea mică și pulsul mare? Iată care sunt cauzele și ce măsuri ar trebui să iei

Dacă te confrunți cu tensiune mică și puls mare, ar trebui să știi că poate fi vorba despre tahicardie. Iată ce presupune această afecțiune și cum ar trebui să o gestionezi.

Tahicardia este o tulburare de ritm cardiac, caracterizată printr-o frecvență cardiacă de peste 100 de bătăi pe minut. Și, fiindcă o frecvență cardiacă normală ar trebui să fie între 60 și 100 de bătăi pe minut în repaus, pulsul mărit constituie o reală problemă, ce necesită rezolvare imediată.

În funcție de porțiunea afectată a inimii, pot exista mai multe tipuri de tahicardie. Printre acestea se numără: tahicardia sinusală, tahicardia joncțională, tahicardia supraventriculară, tahicardia prin reintrare în nodul atrio-ventricular, tahicardia multifocala atriala, tahicardia atrială, fibrilația atrială, flutterul atrial, tahicardia ventriculară, fibrilaţia ventriculară și sindromul Wolf-Parkinson-White. În cazuri mai rare pot apărea tahicardia mediată de pacemaker, tahicardia supraventriculară cu preexcitație și tahicardie supraventriculară cu aberantă.

RomaniaTV

Criza din România aduce PROGRAM DE LUCRU DE 4 ZILE, dar şi salariile TĂIATE corespunzător

Observatornews.ro

Filmul tragediei din Serbia. Daria și tatăl ei, prinși nevinovați în capcana morții. În tot acest timp, medicii români implorau vameșii să-i lase să treacă

Tahicardia este o tulburare de ritm cardiac, caracterizată printr-o frecvență cardiacă de peste 100 de bătăi pe minut.

Ai tensiunea mică și pulsul mare? Poate fi vorba despre tahicardie

Tahicardia poate fi cauzată de: malformaţii congenitale cardiace (în special, tahicardie ventriculară); o boală cardiacă (în special, tahicardie ventriculară); hipertensiune arterială; hipotensiune arterială; hipertiroidie – afecţiuni endocrine (în special, tahicardie sinusală); anemie (în special, tahicardia sinusală); stres fizic şi emoţional (în special, tahicardia sinusală); anxietate şi frică (în special, tahicardia sinusală); efecte secundare în urma administrării de medicamente (în special, tahicardia ventriculară sau cea sinusală); dezechilibru electrolitic (în special, tahicardie ventriculară); stări febrile (în special, tahicardia sinusală); consum excesiv de alcool, cafeină, tutun, băuturi energizante sau droguri recreative și stupefiante.

Există și situații în care nu poate fi stabilită o cauză a tahicardiei, fapt ce necesită investigații suplimentare.

Factorii de risc în apariția acestei tulburări de ritm cardiac sunt: anemia, înaintarea în vârstă, fondul genetic – istoric familial de tahicardie, alte tulburări de ritm cardiac; afecţiuni ale tiroidei; diabetul; consumul excesiv de alcool, de tutun şi cofeină; stresul psihologic sau anxietatea.

De asemenea, lăsată netratată, tahicardia poate duce la formarea cheagurilor de sânge, care cresc riscul de accident vascular cerebral sau atac de cord. Mai mult, afecțiunea poate contribui la apariția insuficienței cardiace, la stări de leșin și inconștiență sau deces subit.

Există și situații în care nu poate fi stabilită o cauză a tahicardiei, fapt ce necesită investigații suplimentare.

Cum este depistată și cum se tratează tahicardia?

Diagnosticul de tahicardie este pus de către medic, în urma unui consult de specialitate și a efectuării unor investigații multiple. Acestea includ: electrocardiograma EKG – vizează analizarea impulsurilor electrice ale inimii; holterul EKG- se monitorizează ritmul cardiac timp de 24h cu ajutorul unui instrument portabil; test EKG de stres – monitorizarea ritmului cardiac, în formă de efort fizic prin alergare pe bandă; ecografia cardiacă – se identifică zone ale inimii care nu funcţionează normal, eventuale malformaţii congenitale; RMN sau tomografie – analiza structurii inimii şi a circuitului sangvin; coronarografie – se evaluează eventualele blocaje sau anomalii ale vaselor de sânge.

Tratamentul pentru tahicardie este stabilit în funcție de cauza acesteia, de tipul de tahicardie, de vârsta pacientului și de starea generală de sănătate a acestuia. Totodată, tratamentul are în vedere încetinirea ritmului cardiac, prevenirea apariţiei altor momente de criză și reducerea riscului apariţiei unor complicaţii medicale.

Dacă nu a fost depistată cauza care a declanșat tahicardia, poate fi nevoie de efectuarea unor investigații mai complexe, pentru a stabili cea mai bună variantă de tratament.

Diagnosticul de tahicardie este pus de către medic, în urma unui consult de specialitate și a efectuării unor investigații multiple.