Adriana Severin, fost ministru MAE: „Mesaje de prezidențiabil (II)”

1. Mesaj către femei

„Dificultățile economice, strategia austerității – cu efectele sale privind reducerea puterii de cumpărare, corupția endemică, instabilitatea politică și criza democrației – cu discriminările aferente, care afectează în prezent România, le-au lovit în primul rând pe femei în calitatea lor de mame, soții, profesioniste din diferite domenii, și nu în ultimul rând, de cea mai sensibilă, progresistă și angajată categorie a cetățenilor. Femeile nu sunt mai slabe, ci mai expuse. Ele nu sunt doar cei mai împovărați membri ai națiunii române – sub greutatea rolului lor biologic și social – ci și cei mai discriminați.

O societate în care egalitatea dintre femei și bărbați este formală iar cinstirea femeii este numai proclamată, dar nu și garantată (inclusiv prin măsuri afirmative / de discriminare pozitivă), este o societate nedreaptă, condamnată la înapoiere și, în cele din urmă, la dispariție. Atâta timp cât demografia este mama istoriei, o națiune în care femeile nu au confortul material și moral care să le motiveze în susținerea unei creșteri demografice pozitive, nu are cum să își construiască o mare istorie. Atâta timp cât sfidările care confruntă lumea modernă și postmodernă sunt imense, o națiune care își permite să nu pună în valoare integral și superior resursele de energie, dăruire, competență și jertfă ale femeilor, acceptă un destin mizerabil.

Stirile PROTV

Cele două condiții puse de Putin pentru încetarea focului în Ucraina. Teritoriile pe care le vrea liderul de la Kremlin

RomaniaTV

A venit POLIȚIA în curtea lui Dragoș Bucur. Ce s-a întâmplat și cine este VINOVAT: 'Nu cred!'

Acceptarea și suportarea costurilor maternale sunt mai dificile decât cele ale costurilor paternale. Doar printr-o politică bugetară a statului care reduce cheltuielile maternității în bugetul familial se poate oferi națiunii o perspectivă optimistă.

Femeile sunt cele care trăiesc cel mai dureros emigrarea fiilor și fiicelor lor, dar și a nepoatelor și nepoților care nu își găsesc locuri de muncă și nu își mai văd viitorul în România. Femeile sunt cele care suferă cel mai dur efectele șomajului soților și ale scăderii puterii de cumpărare a familiei. Recesiunea și austeritatea s-au transformat în acte de discriminare salarială de care primele și cele mai afectate au fost femeile, alături de tineri. Acolo unde locurile de muncă dispar, cele dintâi disponibilizate sunt femeile. Adesea, la muncă egală salariile lor sunt mai mici.

Femeile resimt tragic consecințele hărțuielilor și violenței unei societăți abrutizate, isterizate, nevrozate, grobianizate și manelizate. De aceste derapaje la nivelul întregii noastre națiuni sunt responsabile dificultățile economice (altminteri, printr-o bună guvernare, evitabile într-o țară bogată ca România), bătăliile politice nesfârșite, impredictibilitatea unei justiții adesea politizate, corupția de sistem și de masă, voluntarismul autoritarist al conducerii statului, dar și exemplul personal al liderilor. Dacă abuzul, ineleganța și imoralitatea stau cu Președintele la masă, ele sunt invitate de îndată să își facă sălaș în casele a milioane de români. Într-o societate cu tradiții autoritare ca aceea românească, exemplul dat de șeful statului se extinde imediat în masă și el este preluat de populație. Femeile sunt primele victime ale acestui fenomen.

Garantarea unui statut adecvat al femeii, asigurarea ei împotriva riscurilor specifice care îi afectează viața și compensarea sporului ei de contribuție la susținerea societății, necesită politici guvernamentale adecvate. Înainte de toate, însă, aceasta reclamă o schimbare de mentalitate la nivelul întregii societăți, realizabilă prin discurs public și exemplu personal. De aceea este nevoie de un Președinte nu doar competent, ci și apt de dragoste și compasiune față de cei care i-au încredințat destinul, prezidențiabil nu doar prin expertiză, ci și prin ținută, decență și generozitate.”

CANDIDATUL CARE SUBSCRIE ACESTUI MESAJ ARE VOTUL MEU!

2. Mesaj către tineri

„Treizeci și cinci de ani de post comunism au înstrăinat tânăra noastră generație. Pe unii i-au înstrăinat de țară. Pe alții de morală. Pe unii de cultul muncii. Pe alții de cultul disciplinei. Cei mai buni emigrează, îmbogățind alte țări. Cei mai răi emigrează, la rândul lor, făcându-și apoi de rușine țara de origine. Acasă rămân de regulă mediocritățile posesoare ale unor diplome fără valoare, comercializate în vrac de „industria universităților”. La capătul acestui drum națiunea română este amenințată cu dispariția. Fibra ei vitală este deja afectată.

Toate reformele învățământului de până acum, unele copiate cu prea mare ușurință după modele străine nepotrivite nouă, au eșuat. O asemenea reformă trebuie promovată de guvern. Președintele poate, însă, anima dezbaterea publică aptă să ducă la formula de reformă potrivită.

Pe de altă parte, sunt necesare politici care să le ofere tinerilor – și cu precădere celor merituoși – un viitor în propria țară. Școala românească trebuie să redevină competitivă pe plan internațional. Este o umilință națională, din păcate meritată, goana tinerilor după locuri de studiu în universitățile străine. România este o națiune suficient de matură spre a-și construi un învățământ propriu de calitate comparabilă cu cel al marilor școli din Vest și din Est. De ce nu o face? Realitatea crudă este că absolventul unei forme de învățământ românești este de câteva ori mai puțin pregătit să facă față concursului vieții decât un absolvent al aceleiași forme de învățământ din SUA sau…China. O vină mare în acest sens o poartă „comercializarea” învățământului în România. Privatizarea învățământului este una; comercializarea lui este alta!

Societatea românească trebuie să creeze locuri de muncă accesibile tinerilor și să îi premieze pe angajatorii care oferă slujbe acestora. Este necesar ca asemenea locuri de muncă să fie de natură a-i face pe tinerii plecați în lume să vină înapoi. Aici este casa lor. Aici este cea mai mare nevoie de ei. Să facem din această țară, inclusiv cu contribuția lor, un loc care să îi atragă, un bun pe care să îl iubească și un motiv de mândrie. Mult prea mulți tineri își văd și își caută viitorul în străinătate. Este o rușine pentru națiunea română și un dezastru!

Acestea fiind spuse, să nu le promitem tinerilor că le va fi ușor. Greșesc cei care încearcă să îi seducă prin complimente de complezență sau promisiuni deșarte. Să le cerem mai multă muncă, mai multă autodisciplină și mai multă responsabilitate.

Tinerii trebuie puși în fața propriei responsabilități. Dacă vom face așa ei și-o vor asuma. Tinerii nu trebuie feriți de concurență. Numai în concurență se vor căli și vor progresa. Ceea ce trebuie să facem este ca această concurență să fie loială. Aceasta presupune o societate curată din care corupția a fost eradicată nu doar prin metode curative, ci mai ales prin metode profilactice.

Tineretul este viitorul națiunii. Această propoziție este banală. Mai puțin banală este afirmația că garantarea unui viitor decent pentru tineri reprezintă o prioritate pentru securitatea națională. Banii folosiți pentru apărarea acestei dimensiuni a securității naționale nu intră la capitolul de cheltuieli, ci la cel de investiții. Este motivul pentru care creșterea bugetelor dedicate securității naționale trebuie să înceapă cu învățământul, sănătatea și stimularea apariției locurilor de muncă atractive pentru tineri. Fără succes în acest domeniu, creșterea bugetelor pentru securitate în alte domenii este inutilă.

Se impune, deci, o redefinire a conceptului de securitate națională a României și o strategie aferentă care să pună lucrurile în context și să refacă ordinea priorităților. De aceasta, precum și de lansarea unei dezbateri publice care să asigure o percepție corectă asupra securității naționale din partea societății, împreună cu o susținere populară pe măsură, responsabil este Președintele țării. El este acela care trebuie să propună și să promoveze un concept de securitate națională just, fezabil și durabil, în contextul căruia problema tineretului face parte din nucleul dur.”

CANDIDATUL CARE SUBSCRIE ACESTUI MESAJ ARE VOTUL MEU!

3. Mesaj către seniori

„Pensionarii sunt categoria socială cea mai oropsită din România. Aceasta în timp ce în UE nivelul de protecție, asistență și integrare socială al seniorilor a cunoscut cote de o înălțime nevisată până acum.

Cetățenii de vârsta a treia nu sunt un trecut epuizat. Ei fac parte din identitatea noastră națională fără de care nu putem ști cine suntem și nu putem avea un viitor.

Este anormal ca românii încă activi să emigreze uneori cu gândul că lucrând pentru străini își vor asigura o bătrânețe mai liniștită și mai decentă decât lucrând pentru țara lor. Este anormal ca, din interese meschine, într-o societate care are nevoie de solidaritate, precum și de asocierea dintre înțelepciunea senectuții și energia tinereții, politicul să dezbine generațiile prin discursul demagogic al „revoluției tineretului” și al debarasării de „povara” celor „expirați” care „nu mai muncesc”.

Suferința pensionarilor României, a celor vârstnici în general, măsoară dimensiunea eșecului național, consecință a unei politici fără viziune, a unei politici antinaționale bazată pe învrăjbire și excludere. Durerea îndurată cu nesfârșită răbdare de cei vârstnici, adesea în singurătate, și umilința intrinsecă unei asemenea existențe nu fac decât să anticipeze chinul și rușinea în care va pieri națiunea noastră. Ele sunt ultimul avertisment care să ne determine a ne trezi și a inversa acest curs al declinului.

Reforma sistemului de pensii și, în general, a sistemului de ocrotire și asistență socială pentru cei vârstnici trebuie amplificată și urgentată. Aceasta trebuie pusă, însă, în relație cu o politică demografică de ansamblu, îndrăzneață și coerentă. România are resursele naturale necesare pentru a hrăni mult mai multe guri, pentru a asigura viața decentă unei populații sporite în număr și calitate a educației, care își ține la preț seniorii pentru că viața sa este în integralitatea ei decentă și pentru că numărul mereu mai mare al celor tineri mărește rezervele de energie și îndrăzneală ale neamului, tot astfel cum vârstnicii, permanent integrați social, îi măresc rezervele de înțelepciune și prudență. Politicile de ocrotire și integrare socială ale celor vârstnici merg mână în mână cu politicile de stimulare a creșterii demografice. Pe o asemenea bază demografică se va clădi o istorie națională mai bună.

Este misiunea Președintelui nu de a aplica astfel de politici, ci de a impulsiona și a ghida dezbaterea publică legată de ele, mediind între stat și societate, precum și între instituțiile statului, în așa fel încât să creeze contextul favorabil promovării lor.”

CANDIDATUL CARE SUBSCRIE ACESTUI MESAJ ARE VOTUL MEU!

Va urma: în episodul următor vor fi prezentate mesajele către locuitorii orașelor și către locuitorii satelor.