Adevărul despre sirene: Află totul despre fabuloasele creaturi marine

Vrei să știi adevărul despre sirene? Ei bine, sirenele sunt acele creaturi din mitologia greacă, jumătate femei, jumătate pești, care prin cântecele lor ademeneau corăbierii în locuri primejdioase, unde își găseau moartea.

De-a lungul timpului, sirenele au stârnit interesul tuturor. Despre ele s-au scris numeroase cărți, s-au realizat filme și s-au creat povești, care mai de care mai impresionante. Un basm pe care majoritatea omenilor îl cunosc este „Mica Sirenă”, scris de Hans Christian Andersen și publicat pentru prima oară în anul 1837. Potrivit unor legende din Scoția și Țara Galilor, sirenele s-au împrietenit – și chiar s-au căsătorit – cu oameni.

RomaniaTV

RĂSTURNARE DE SITUAȚIE! Felix Baumgartner ar urma să fie înmormântat în curtea casei din Elveția, nu în Austria, așa cum s-a crezut inițial. Detalii de ULTIMĂ ORĂ despre funeralii!

Observatornews.ro

Staţiunea de la mare unde se stă om lângă om, deşi pe restul litoralului bate vântul: "Aici vine toată lumea"

În cartea lui Meri Lao, intitulată „ Seduction and the Secret Power of Women ” (tradusă „Seducția și puterea secretă a femeilor”), notează că: „În insulele Shetland, sirenele sunt femei uimitor de frumoase, care trăiesc sub mare; aspectul lor hibrid este temporar, efectul fiind obținut prin îmbrăcarea pielii de pește. Trebuie să fie foarte atente să nu piardă acest lucru în timp ce rătăcesc pe uscat, pentru că fără el nu s-ar putea întoarce în tărâmul lor subacvatic.”

Care este, de fapt, adevărul despre aceste ființe misterioase?

Sirenele sunt acele creaturi din mitologia greacă, jumătate femei, jumătate pești, care prin cântecele lor ademeneau corăbierii în locuri primejdioase, unde își găseau moartea.

Adevărul despre sirene: Povestea nespusă

Prima mențiune documentară privind existența sirenelor o constituie Odiseea lui Homer. De obicei, sirenele erau trei la număr, jumătate femei, jumătate păsări (mai târziu, pești). Ele aveau voci îmbietoare și, prin cântecul lor, atrăgeau marinarii. Aceștia, pentru a le auzi cât mai de-aproape, ajungeau să își pierdă viețile. Îmbătați de cântecul sirenelor, ei ajungeau să își sfărâme corăbiile de stânci. Soarta lui Ulise ar fi fost aceeași, însă sfătuit de vrăjitoarea Circe, s-a legat de catargul corăbiei și cei care îl însoțeau și-au acoperit urechile cu ceară, pentru a nu mai auzi cântecul sirenelor.

Vechii greci spuneau că sirenele erau păsări cu capete mari de femei, pene de pasăre și picioare înflorite. Ulterior, au fost reprezentate ca figuri feminine, cu picioare de pasăre, cu sau fără aripi, cântând la o numeroase instrumente muzicale, în special harfe. Potrivit enciclopediei bizantine Suda, din secolul al zecelea, sirenele aveau, în zona pieptului, formă de vrăbii, iar în restul corpului erau femei sau mici păsări, cu chipuri de femei. Această asemănare cu păsările poate fi datorită vocilor lor deosebite.

Mai târziu, sirenele au fost descrise ca fiind femei cu trupuri frumoase și voci seducătoare.

Soarta lui Ulise ar fi fost aceeași, însă sfătuit de vrăjitoarea Circe, s-a legat de catargul corăbiei și cei care îl însoțeau și-au acoperit urechile cu ceară, pentru a nu mai auzi cântecul sirenelor.

Sirenele, un mister care nu va fi deslușit niciodată

Creaturi misterioase, sirenele sunt legate atât de povestea argonauților (eroi antici greci care au plecat în Colchida – pe corabia „Argo” – în căutarea lânii de aur), cât și de lumea de dincolo sau de regina infernului, Persefona. Unele popoare sunt de părere că sirenele sunt fiicele Pământului, iar locul în care acestea își făceau veacul era o insulă din Marea Mediterană. Chiar și așa, presupunerile nu se opresc aici.

În Grecia, sirenele erau considerate femei cu coadă de pasăre, însă în Evul Mediu se credea că femeile sunt femei cu coadă de pește. Interesant de menționat este că, până în secolul al XIX-lea, oamenii încă mai credeau în existența lor.

În scrierile lui Leonardo da Vinci apare următoarea precizare: „Sirena cântă atât de dulce, încât îi înmoaie pe marinari să doarmă, apoi se urcă pe nave și ucide pe marinarii adormiți.”

În anul 1917, Franz Kafka a scris în „Silence of the Sirens”: „Acum sirenele au o armă și mai letală decât cântecul lor, și anume tăcerea lor. Și, deși nu s-ar fi întâmplat niciodată așa ceva, este încă de presupus că cineva ar fi scăpat din cântecul lor, dar din tăcerea lor cu siguranță niciodată „.

Creaturi misterioase, sirenele sunt legate atât de povestea argonauților, cât și de lumea de dincolo sau de regina infernului, Persefona.