Acid uric seric: Ce boli se pot ascunde în spatele valorilor mai mari sau mici

Acidul uric seric este o substanță chimică și reprezintă produsul final al descompunerii purinelor. Acesta este transportat de plasmă către rinichi.

Aproape 70% din acidul uric seric este filtrat și eliminat prin rinichi, restul de 30% fiind eliminat prin tractul digestiv.

Creșterea sau scăderea valorilor acidului uric nu reprezintă criterii de diagnostic cert pentru o anumită boală. Variații ale acidului uric se pot înregistra la aceeași persoană în zile diferite sau de la o lună la alta.

Acid uric seric: Care sunt cauzele care duc la creșterea sau scăderea acestuia

Valorile de referință pentru acidul uric seric trebuie să fie mai mici de 7 mg/dL pentru bărbați și mai mici de 5,7 mg/ dL pentru femei.

Creșterea acidului uric poate fi determinată de mai mulți factori. Astfel, acesta poate să apară în condiții de stres emoțional, efort fizic intens, post negru prelungit. De asemenea, poate să apară la 80% din pacienții cu nivel seric ridicat al trigliceridelor.

RomaniaTV

Romina Gingașu a făcut 33 de ani și s-a sărbătorit cu fast, la Monaco. Totul a fost ca în filme. Mult bun gust și rafinament. Rochia Rominei a costat o avere / GALERIE FOTO

Observatornews.ro

Miraculosul nămol de la Techirghiol, falsificat. Ce vând de fapt escrocii la sticlă sau caserolă

Un alt factor care duce la creșterea acidului uric este obezitate, dar și insuficiența renală, fără a se corela cu severitatea afectării renale.

Creșterea acidului uric poate fi cauzată și de distrucții importante de nucleoproteine, precum leucemii, mielom multiplu, neoplazii diseminate, chimioterapie, anemii hemolitice sau pneumonii în rezoluție.

Alte cauze ale creșterii acidului uric pot fi rinichii polichistici, hipotiroidia, anumite medicamente produc hiperuricemie, precum betablocantele, diureticele, caacetazolamidă, acid etacrinic, furosemid, tiazide sau triamteren și teofilină.

Deloc de neglijat este și rolul alcoolului, care crește nivelul seric al acidului uric.

Scăderea acidului uric seric poate fi determinat de diabetul zaharat, statusul postoperator, precum chirurgie gastrointestinal sau anumite medicamente, precum alfametildopa, alopurinol, aspirina, corticosteroizi, dietilstilbestrol, enalapril, ibuprofen, indometacin, probenecid, spironolactona, verapamil, vitamina C, glucoza în pev sau manitolul.

Și utilizarea substanțelor de contrast radiologice favorizează creșterea eliminării urinare a acidului uric.

Ce boli arată valorile mai mici sau mai mari ale acidului uric seric

O cantitate crescută de acid uric seric poate însemna o insuficiență renală, gută, leucemie, sindroame mieloproliferative cronice, mielom multiplu sau limfoame.

O valoare mai scăzută decât cea normal a acidului uric seric poate indica boala Wilson, boala celiacă, sindrom Fanconi sau deficit de xantin oxidază.

Creșterea acidului uric în sânge reprezintă hiperuricemia. Aceasta este asociată, de obicei, cu sindromul metabolic, bolile renale,bolile cardiovasculare și artroza. Hiperuricemia se asociaza in cadrul sindromului metabolic cu hipertensiunea arterială, hipercolesterolemia sau diabetul zaharat.

Persoanele cu acid uric crescut au risc semnificativ de a dezvolta boli cardiovasculare precum boala cardiacă ischemică.

Creșterea acidului uric în sânge poate semnifica apariția gutei, o afecțiune cronică, în care acidul uric se depune în diverse organe și sisteme, cu efecte negative majore și ireversibile asupra acestora.

O valoare scăzută a acidului uric seric poate fi determinată de Boala Wilson, care este o boală genetică și care apare ca urmare a unei mutații la nivelul genei care codifică o moleculă care ajuta la transportarea cuprului. Cuprul se depune în diverse organe, de obicei ficatul și creierul, mai ales la nivelul ganglionilorbazali.

O altă boală în care valoarea acidului uric seric este scăzută este boala celiacă. Aceasta reprezintă, de fapt, intoleranța autoimună pe care unele persoane o au la gluten. Aceasta afectează mai ales intestinul subțire, dar și alte organe, și mai este cunoscută și sub denumirea de enteropatie glutenică.