Acidul uric reprezintă rezultatul metabolizării alimentelor consumate și a degradării celulare, rezultat în urma descompunerii unor substanțe numite purine. Acidul uric este crescut când această cantitate de acid uric depășește limitele normale și se formează mici cristale care pătrund în articulații și provoacă durere articulară.
Hiperuricemia, adică valori crescute ale acidului uric, apare ca urmare a unei perturbări metabolice, prin creșterea producției de urat, a reducerii eliminării de urat din organism sau a unei combinații dintre cele două.
Acidul uric este crescut mai ales în cazul persoanelor predispuse genetic și care consumă multe alimente bogate în proteine și alcool.
În anumite cazuri de hiperuricemie poate să apară guta, care reprezintă manifestări articulare și viscerale, prin depunerea uratului la nivelul țesuturilor.
Formele clinice ale gutei sunt artrita acută gutoasă sau gută cronică.
Acid uric crescut: Care sunt principalele simptome ale gutei
Guta apare, în cele mai multe cazuri, după câțiva ani în care cristalele de acid uric s-au tot depus la nivelul articulațiilor și țesuturilor învecinate. Principalele simptome care apar în cazul gutei sunt creșterea temperaturii locale, edem, durere și sensibilitate crescută la nivelul articulației. În cele mai multe cazuri este vorba despre articulația degetului mare de la picior. Acesta este primul afectat, însă pot fi afectate și alte articulații, precum cele ale piciorului, mâinii, genunchiului, coatelor sau degetelor. De asemenea, poate să apară inflamația lichidului articular, aceasta apărând cel mai adesea la nivelul cotului sau al genunchiului.
Alte simptome ce apar în cazul persoanelor care suferă de gută se numără prurit tegumentar, adică mâncărime a pielii, apariția unui disconfort care crește pe parcursul nopții și care scade în intensitate pe parcursul următoarelor 7 zile.
În plus, pot să apară dureri nocturne intense, exfoliere a pielii apărute după remiterea atacului de gută, stări febrile și frisoane, tegumentul din regiunea articulației afectate capătă o culoare roșie-vineție sau limitarea mișcărilor normale ale articulației.
În unele cazuri simptomele pot varia și pot chiar reapare după o intervenție chirurgicală sau după o altă boală care apare în același timp.
De asemenea, anumite persoane nu prezintă atacuri recurente de gută, dar pot dezvolta o formă cronică a bolii. Guta cronică reprezintă o formă mai puțin dureroasă și poate fi confundată cu alte forme de artrită.
Tratament pentru guta cauzată de acid uric marit
Tratamentul gutei presupune reducerea rapidă a durerii și a disconfortului, dar și profilaxia recidivelor atacurilor și a complicațiilor ce ar putea apărea.
Tratamentul inițial are la bază medicamente cu rol de a atenua simptomele și de a elimina cauzele bolii. Tratamentul specific depinde de stadiul bolii. Pentru diminuarea durerii, a edemului și a inflamațiilor se recomandă antiinflamatorii nesteroidiene, precum ibuprofen, naproxen sau indometacin, colchicina și corticosteroizi.
Pentru reduce recurența bolii se pot administra medicamente care scad concentrația acidului uric din sânge, precum agenți care grăbesc eliminarea renală a acidului uric, allopurinol, care scade producția acidului uric endogen și colchicina, pentru a preveni recurențele în primele 30 de zile de tratament.
Pentru a scădea riscul recurenței se poate stabili o dietă care să ducă reducerea kilogramelor în plus, dar și evitarea consumului de alcool.
Tratamentul de întreținere este necesar pentru a scădea acidul uric din sânge și pentru a preveni atacurile recurente.
În situația în care guta se agravează, tratamentul va include antiinflamatorii, colchicina, corticosteroizi, agenți care grăbesc eliminarea renală a acidului uric și allopurinol.
În unele cazuri, dacă nodulii devin dureroși, pot produce inclusiv deformarea articulară, iar dacă tratamentul medicamentos nu reușește să îi micșoreze, va fi recomandată o operație de corectare.