Ieșeanul alpinist Alexandru Grigorescu a cucerit recent un vârf de munte de peste 8.000 de metri! Experiența și antrenamentul nu l-au pregătit pentru ce avea să trăiască pe vârful Broad Peak din Pakistan. Atât condițiile vitrege de la acea altitudine, cât și greutățile fizice și psihice i-au testat limitele ieșeanului, însă acesta a reușit, în final, să ajungă victorios la destinație
Pe 20 iulie 2022, un alpinist din Iași a urcat la peste 8.000 de metri, pe vârful Broad Peak din Pakistan. Acesta este unul dintre cele mai înalte vârfuri ale planetei, iar la acea altitudine orice mic detaliu schimbat îl putea costa viața. Deși Alexandru Grigorescu mai urcase la altitudini de câteva mii de metri, niciodată nu a trecut prin greutăți atât de mari ca pe muntele pe care l-a cucerit recent. Ieșeanul spune că cel mai greu aspect a fost reprezentat de lipsa unui camarad.
Alexandru Grigorescu, un alpinist la peste 8.000 de metri
În urma expediției ce a durat 2 luni, pe 20 iulie 2022, un alpinist ieșean, Alexandru Grigorescu, a atins vârful Broad Peak (8.051 m) din Masivul Karakorum. Acesta povestește că, deși s-a antrenat intens, experiența i-a întrecut așteptările.
„Pregătirea a durat în jur de 6 luni, în condițiile în care sunt totuși un om de munte. Nu am pornit de la 0. M-am antrenat în mod special pentru această ocazie. Am avut expediții anterioare în Elbrus (5.642 m), în Denali (6.194 m), în Korzheneskaya (7.105 m), dar la 8.000 știam că va fi o nouă provocare. M-am antrenat intens, dar nimic nu m-a putut pregăti pentru ce este acolo. Chiar nu știi la ce să te aștepți. Cerințele din teren, fizice și psihologice, mi-au depășit așteptările. M-am trezit în fața faptului împlinit”, spune ieșeanul.
Alpinistul ieșean, în vârstă de 42 de ani, susține că, pe lângă condițiile dificile de pe munte, a avut și alte probleme care i-au îngreunat drumul.
„Am răcit de la aerul condiționat în Islamabad. Cei 65 de kilometri parcurși până în tabăra de bază i-am petrecut bolnav. Nu eram în niciun fel de condiții de a merge pe munte, mai degrabă plecam acasă. Apoi am avut problemele intestinale din cauza igienei precare din Pakistan. Am mers cu punga de medicamente după mine. E un munte foarte abrupt, nu are porțiuni cu pantă lină. Eu am plecat pe cont propriu, nu am avut un camarad sau un prieten cu care să împărtășesc și bune, și rele sau o vorbă la greu. Am plecat singur. În aeroport m-am întâlnit cu un român, dar nu prea am relaționat cu el. Sunt probleme de natură socio-umană care, efectiv, te covârșesc în tabăra de bază. Când ești constrâns de vremea rea sau de alte condiții care te fac să stai în tabăra de bază, ca atare ești pe cont propriu, ești doar tu cu gândurile tale. Nu este ușor. În momentul în care nu ai comunicare, mai devreme sau mai târziu te ia depresia și este periculoasă, pentru că îți pierzi motivația. La un moment dat, îți dorești să te duci acasă. 50% contează factorul socio-uman. Pakistanezii erau oameni foarte drăguți, dar nu vorbeau engleză. La fel și celelalte echipe”, povestește Alexandru Grigorescu
La un pas de moarte, dar salvat de experiență și de luciditate
Ieșeanul mai spune că, din experiența sa de alpinist, orice mic risc sau inconveniență la altitudini atât de mari îți poate aduce sfârșitul.
„Trebuie să încerci să nu te afli niciodată într-un moment periculos, pentru că momentele potențial periculoase la altitudine îți lasă foarte puțin sau deloc timp să reacționezi, totul este slow-motion. Dacă se întâmplă absolut cel mai mic lucru neprevăzut, atunci sunt șanse să se termine dezastruos. Am încercat să nu mă aflu în momente periculoase. Asta depinde de experiența ta și de ce poți controla tu. Bineînțeles că poate interveni și hazardul”, explică Alexandru Grigorescu.
Alpinistul din Iași susține că nici lui nu i-au lipsit incidentele, fiind la un pas de moarte, la un moment dat.
„Când mă întorceam de pe vârf, a trebuit să fac un înconjor pe lângă piscul muntelui. La un moment dat, am avut de făcut un pas lat, foarte mare. În momentul în care am făcut pasul respectiv, mi-a sărit un colțar. Norocul meu a fost că am avut o mână fixată foarte bine pe stâncă și nu am căzut. Oricum nu eram sigur dacă mă ținea coarda. A fost singurul moment în care am fost cu adevărat în pericol, dar m-au salvat experiența și mintea clară. Nu știam că sunt atât de puternic. Am folosit echipamente minimaliste, personale, doar cu efortul meu, fără oxigen. Așa am considerat eu că aș vrea să urc la 8.000, curat”, relatează ieșeanul.
Alexandru Grigorescu anunță că are planuri pentru următoarele expediții, însă punctează că trebuie să se gândească la mai multe aspecte înainte să ia anumite decizii, printre care și planul financiar.
„Următoarea dată o să fie peste 2 ani, în Nepal. Scopul final ar fi K2 sau Everest, dar sunt mai multe aspecte la care trebuie să mă gândesc. Am avut două sponsorizări și restul banilor din propriile buzunare. Este extrem de costisitor. O să încep să caut mai multe sponsorizări pentru următoarele expediții și să mă bazez mai puțin pe propriul buzunar”, adaugă Alexandru Grigorescu.
După ce a cucerit un vârf de munte de peste 8.000 de metri, ieșeanul se pregătește pentru expediții și mai periculoase.
Te mănâncă în cour!
Felicitari, la mai multe victorii si multa sanatate
Bravo ! Mult succes in continuare . Daca reusesti sa ajungi pe K2 , dupa aceea Everestul e floare la ureche .
Sunt plini munții de ciolanele astora cu mintea ‘ clara’ și conservați perfect și la propriu și la figurat. Ce nu se știe este că acești oameni au niste traume de care încearcă să uite ‘consumand’ adrenalina . Uneori le iese alteori le da cu minus.. fiecare cu norocul lui
pe canapeaua din sufragerie nu sunt accidente, dar iti iese tot timpul cu minus
Ador canapeaua . Mai ales noaptea .
Daca stii ca multi antrenati si cu experienta au murit lejer pe acolo,mai ales la intoarcere, de ce mai cheltui atatia bani pe expeditii de genul asta? Stai linistit acasa, ca e mai bine! Urca un munte romanesc si mai taie din avantul asta prostesc. De curiozitate, cati bani ai cheltuit pt un near death experience?