A renunțat la o carieră în avocatură pentru a lucra la Poșta Română. Costel Iftimie nu s-ar lăsa de meseria de poștaș pentru nimic în lume: „Fac câte 24 km pe jos în fiecare zi” – FOTO

Un ieșean a refuzat ofertele de muncă în avocatură pentru a face o carieră la Poșta Română. Costel Iftimie a început să lucreze ca poștaș în anul 1999, iar acum nu s-ar vedea făcând altceva. Bărbatul parcurge zilnic câte 24 km pe jos pentru a livra corespondența ieșenilor

Costel Iftimie își amintește cu nostalgie de primele zile ale sale la Poșta Română. Acesta a terminat și Facultatea de Drept din Iași, a avut și oferte de angajare ca jurist, însă nu a putut renunța niciodată la meseria de poștaș. Acesta merge zilnic pe teren, iar meseria aceasta îl menține tânăr. Unii clienți îl cunosc de când erau mici, iar bărbatul venea la ușa lor pentru a le livra alocațiile.

Stirile PROTV

Convoaie militare în mai multe zone din Moldova și Transilvania. Ce se întâmplă

RomaniaTV

Laura Cosoi a făcut anunțul despre al 5-lea copil: „Am vizualizat o familie numeroasă”

A preferat o carieră la Poșta Română decât în avocatură

Costel Iftimie lucrează de peste 24 de ani ca factor poștal la Poșta Română. Acesta își amintește cu drag de primele luni de muncă și de primul salariu. Acum are 56 de ani și nu se gândește la pensionare. Acesta a avut șansa să lucreze în domeniul în care a studiat, în avocatură, însă pur și simplu nu a putut să renunțe la meseria de poștaș, dar nu regretă nimic.

02:00

Datoriile la ANAF, ale ieșenilor, vor putea fi colectate și de poștași. Economist: „Această amnistie fiscală va genera colectare de venituri la bugetul de stat”

„Nu o să uit niciodată data aceasta, m-am angajat la 1 august 1999 la Oficiul Poștal 4 din Tătărași. Sunt ieșean, am crescut aici, am terminat Liceul Economic, după care am terminat Facultatea de Drept, în 1997, am terminat cursul de mediator judiciar, însă am rămas la meseria de poștaș. Îmi place foarte mult ceea ce fac, practic, mi-a intrat în sânge. Știți cum se zice, cea mai grea boală este obișnuința. Am avut ocazia prin anii 2000 să lucrez ca jurist, însă eu am rămas la poștă, pur și simplu nu am putut să renunț. Țin minte și acum primul salariu pe care l-am luat, aveam undeva la 820 de lei. Au fost ani frumoși, cu bune, cu rele, însă nu am renunțat. Sunt și căsătorit, am și un băiat de 26 de ani, a trecut timpul”, povestește Costel Iftimie, factor poștal la Poșta Română.

Bărbatul consideră că Poșta Română ar trebui să fie ajutată mai mult din partea celorlalte instituții. Importanța ei în societate încă este de actualitate, iar mulți oameni se bazează pe serviciile companiei.

„Eu sunt factor poștal, mă ocup cu distribuirea presei, a corespondenței, a actelor de procedură. Avem un traseu bine stabilit pe care îl parcurgem zilnic. Factorii poștali fac parte din cadrul Oficiului Poștal de Distribuire. Poșta Română încă este o instituție serioasă, dacă nu ar fi așa, nu ar lucra cu noi instituțiile importante din stat. Ar trebui ca și instituțiile din Iași să lucreze mai mult cu Poșta Română, companiile – la fel, pentru că vom avea de câștigat cu toții. Poșta este o putere în stat, având în vedere istoria noastră. Noi facem legătura dintre oameni și contribuim direct la relațiile dintre instituții”, spune poștașul.

Parcurge zeci de kilometri zilnic

Deși a ajuns la vârsta de 56 de ani, poștașul parcurge în jur de 24 km pe jos. Acesta distribuie corespondența și banii multor clienți care îl așteaptă în fiecare lună.

„În toți acești ani nu am avut incidente, trebuie să știi să te integrezi, să aplanezi în cazul unui conflict, trebuie să fii om. La oamenii care le duceam alocația când erau mici, acum am ajuns să le duc alocația la copii lor, chiar unii dintre ei mă recunosc. Sunt oameni, bătrâni în general, care mă așteaptă lună de lună pentru că au rămas singuri, iar doar eu mai trec pe la ei să le aduc ceva. Pentru acești oameni poștașul este o bucurie, pentru că le aduc pensiile. Este tragic să vezi cum unii oameni trăiesc de pe o lună pe alta cu o pensie, se mai plâng la mine că nu le ajung banii. Dacă îmi spunea cineva că eu fac 24 km pe jos în fiecare zi, eu nu-l credeam. Mi-a instalat cineva pe telefon o aplicație în care îmi măsoară distanța parcursă, iar media cam aceasta este, 23-24 km pe zi. Pot să zic că această meserie mă menține tânăr”, a mai precizat poștașul.

Dezvoltarea Poștei Române este necesară

Poșta Română este într-un proces de restructurare și vizează modificări importante în viitorul apropiat. Digitalizarea este un factor necesar pentru a face față pe piața actuală. Un poștaș debutant are asigurat salariul minim pe economie, deci puțin sub 2.000 de lei, precum și bonuri de masă, în valoare de 600 de lei.

„Era diferit atunci, se distribuia multă presă, facturi, bani, firmele de curierat nu prea existau atunci. Este o meserie destul de grea, la prima vedere pare foarte simplu, este foarte greu să te integrezi, dar nu vreau să îi sperii pe cei care vor să lucreze aici, este o meserie frumoasă, implică foarte multă responsabilitate. Problema este că salariile sunt încă foarte mici, însă eu am încredere în domnul director Valentin Ștefan și în echipa lui, pentru că programul implementat acum trebuia făcut acum 10 ani, dar privim spre viitor. Mai am colegi care lucrează cu mine de atunci, de 24 de ani, dar vin și mulți oameni noi. Totuși, problema este că mulți dintre cei noi pleacă în afară, se gândesc că pot câștiga mai mult. Însă au fost și cazuri când s-au întors înapoi la poștă”, mai adaugă Costel Iftimie.

În încheiere, Costel Iftimie dorește să transmită un mesaj tuturor românilor.

„Nu aș mai putea renunța la a fi poștaș acum, nici nu mă gândesc la pensionare, pentru că îmi place ceea ce fac. Sper doar că, pe viitor, lucrurile vor fi mai bune pentru noi și toți oamenii. Noi, aici, la Iași, suntem norocoși, conducerea mereu ne-a sprijinit, iar domnul director Radu Ursanu ne-a ajutat când am avut nevoie. Acum, că tot vin sărbătorile, vreau să le urez și eu ieșenilor să fie fericiți și cât mai buni”, a încheiat Costel Iftimie.

Costel Iftimie a renunțat la o carieră în avocatură pentru a lucra la Poșta Română, în calitate de poștaș, dar nu se gândește la pensionare. Bărbatul privește spre viitor și speră la unul mai bun pentru compania la care lucrează.