Moștenitoarea faimosului Conac Polizu, Ioana Irina Rişcuția, a murit. Faimosul conac Polizu din satul Maxut, comuna Deleni a trecut de-a lungul timpului atât prin momente de glorie, cât și prin unele mai puțin favorabile. Cu o arhitectură superbă, după instaurarea regimului comunist în țară, acesta a ajuns o ruină și a fost transformat în spital sau unitate de învățământ.
A murit moștenitoarea faimosului Conac Polizu. Cine a fost Ioana Riscuția
Dupa 1989, la fel ca in cazul altor locuri monumentale din intreaga tara, totul risca sa dispara si sa se piarda in neant, ramanand doar o simpla amintire. Providential a fost, insa, singurul mostenitor al edificiului si mosiei, Irina Ioana Riscuția „Polizu” care a dus o lupta apriga si dura pentru a salva aceasta bijuterie arhitecturala si istorica.
„Sunt bucuroasa ca, acum, stralucirea conacului pe care l-am mostenit de la inaintasii mei a fost recapatata. In urma unui proces lung si foarte greu, in anul 2007 am reusit sa intru in posesia lui, ca unic mostenitor. Atunci totul era o ruina si eu, cu pensia mea si a sotului, nu puteam sa fac mare lucru si ma durea sa vad cum totul era degradat si cum vegetatia si arborii din jur se pierdeau in fiecare zi. Atunci am avut si oferte de vanzare, ba de la un englez, ba de la un francez. Mi-ar fi dat undeva in jur de 450 mii euro, dar eu nu am vrut sa fac tranzactia pentru ca asa nu as fi cinstit memoria inaintasilor mei. Chiar pe atunci, si asta cred ca a fost o sansa providentiala, l-am cunoscut pe domnul inginer silvic Constantin Stefanuca si i-am propus refacerea conacului. S-a gandit un timp si iata ca, acum, totul arata superb. Conventia mea cu el a fost aceea de a imparti dreptul de proprietate, jumatate si jumatate. Totul a fost refacut si s-au pastrat multe din obiectele originale, am avut si studenti de la Universitatea de Arte din Iasi care ne-au ajutat”, marturiseste Ioana Riscuția „Polizu”, născută în 1935.
De la loc de întâlniri pentru burghezie, la sediu pentru CAP
Cele mai triste si grave momente prin care a trecut mosia si conacul au fost cele din intervalul 1945 si 1989, cand oficialii regimului comunist au facut tot posibilul sa rada un simbol al burgheziei de acum mai bine de un secol. Prin comparatie, aflat in imediata apropiere, conacul Cantacuzino-Deleanu, construit în anul 1730 de hatmanul Iordache Cantacuzino-Deleanu a ajuns o banala ruina. „In perioada comunista, conacul a fost transformat ba in spital, ba in scoala si totul se degrada… Aici, la finalul secolului al XIX-lea si inceputul celui de-al XX-lea, aici era locul de intalnire pentru lumea buna a boierimii, loc de relaxare si de intalniri alese. Vreau sa va spun ca, ai mei inaintasi au fost mereu foarte apropiati de locuitori. Acestia erau foarte saraci, iar aici, pe domeniu si la conac, gaseau mereu ajutor si sustinere. Tocmai de aceea, la Rascoala din 1907, acesta nu a fost atacat sau incendiat pentru ca oamenii ii respectau pe proprietari foarte mult si tineau la ei. Ganditi-va ca noi am facut tot posibilul sa-i redam farmecul de altadata insa, din pacate, cei din zona nu prea apreciaza ceea ce este la Polizu, dar strainii sunt fascinati si ne viziteaza. Aici a fost o lume superba, salvata astazi, si care pastreaza foarte mult din lucrurile originale si are un aer pe deplin autentic”, a mai povestit mostenitoarea.
Ridicat de faimoasa familie Ghica
Ca date istorice, documentele prezinta o serie de date referitoare la trecutul imobilului. „Cladirea a fost realizata in doar doi ani, între 1878 si 1880, de catre marea familie de boieri Ghica din ramura Delenilor. Scopul era acela de resedinta de vara si avea o ferma. Totul a fost înconjurat de un vast domeniu agricol de peste o mie de hectare. Tocmai in acest spatiu, aflat foarte aproape si de Cotnari, reprezentanti ai familiei de boieri Ghica se intalneau cu invitati si prieteni din intelectualitatea vremurilor, dar si cu artisti. Aici se citea si crea foarte mult, erau dezbateri aprinse. De mentionat ca acest conac de la Polizu a fost inzestrat si cu o imensa biblioteca ce numara in jur de 25.000 volume. Din pacate, toate au fost incendiate de catre comunisti, imediat dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial”, se precizeaza in descrierile extrase pe baza documentelor din arhive.