A fost abandonată în spital, la naștere, și acum își caută mama! Povestea impresionantă a ieșencei Diana Asoltanei

O femeie din Iași, Diana Asoltanei, povestește despre trecutul ei parcă inspirat din filme. Mama sa a născut-o când era adolescentă și a părăsit-o la spital. Aceasta și-a petrecut primii 5 ani din viață într-un centru de plasament, după care a fost luată în grijă de familii străine. Viața Dianei a fost plină de greutăți și schimbări copleșitoare pentru vârsta pe care o avea. Acum, însă, în ciuda faptului că a fost abandonată, dorește să își cunoască mama.

Diana Asoltanei își caută cu disperare mama biologică ce i-a dat viață la Iași. Femeia nu cunoaște foarte multe despre aceasta, însă știe că se numește Cristina Asoltanei și că, în perioada în care a născut-o, locuia în municipiul Iași. Crescută de oameni străini, Diana nu și-a găsit locul în familiile care o aveau în grijă și a decis să-și ia viața în mâini când avea vârsta fragedă de doar 15 ani. A încercat de mai multe ori să dea de părintele său biologic, recent apelând la o asociație care se ocupă cu astfel de cazuri.

Stirile PROTV

Doi tineri căsătoriți de doar două luni și-au găsit sfârșitul pe „Drumul morții”. Tragedia a fost filmată | VIDEO

RomaniaTV

Gabriela Cristea, desfiinţată de fani după ce a apărut la plajă în Mamaia. „Miss Piggy e trudită rău!” FOTO

Diana Asoltanei, o copilărie de calvar

Diana Asoltanei, o ieșeancă în vârstă 27 de ani, are deja multe de povestit despre viața ei. Nu a avut o copilărie normală, fiind plimbată prin centre de plasament și familii care nu au văzut-o ca pe un membru de-al lor. Femeia povestește că după ce ar fi născut-o la vârsta 15 ani, mama ei a lăsat-o la spital și și-a văzut de viață ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

„Nu i-am cunoscut niciodată pe părinții mei! Nici în ziua de azi nu știu cine sunt. Nu știu dacă este adevărat, dar mi s-a spus că aș fi născută din doi frați… Nu pot să fiu sigură de chestia asta până nu aflu de la mama. M-am născut la Iași, la Spitalul «Elena Doamna». Mama m-ar fi făcut la 15 ani, a stat cu mine maximum o săptămână în spital și apoi a plecat…”, spune Diana Asoltanei.

Ulterior, a fost dusă la centrul de plasament din Popricani unde a trăit până la vârsta de 5 ani, când a luat-o în grijă o familie din Iași.

„La vârsta de 5 ani, am fost luată în grijă de Margareta Buza și Vasile Buza, o familie din satul Podu Hagiului, în județul Iași și am stat la ei până la vârsta de 12 ani. M-au tratat diferit față de cum își tratau propriii copii. Așa se întâmplă de obicei în familiile care au copii de la plasament. Dar nu am simțit pe moment, eram mai mică. Frații erau mai mari, munceau, aveau familiile lor, nu prea am avut contact cu ei. Mă băteau dacă nu le convenea ceva! Așa era la ei! După, familia s-a mutat în Italia. S-au dus la muncă și Protecția Copilului nu a fost de acord să mă lase cu tatăl adoptiv”, povestește ieșeanca.

Diana povestește că ruptura de prima familie a marcat-o foarte mult, suferind enorm și simțindu-se abandonată.

Ieșeanca a decis să își ia viața în mâini la doar 15 ani

După ce a fost luată de la primii oameni pe care îi putea numi „părinți”, a fost trimisă la altă familie, în care nu și-a găsit locul și nu a reușit să se adapteze.

„A doua familie care m-a luat in grijă era de religie adventistă și locuia în comuna Gorban. Am stat cam 2 ani și jumătate acolo, până am intrat la liceu. Nu m-au ținut mult… Un copil care crește într-un plasament nu are educație potrivită devine agresiv, frustrat. Când am plecat de la prima familie, se rupsese ceva în mine. Stând atâția ani, m-am atașat de ei, îi consideram părinții mei. A fost un șoc mare pentru mine. Țineam foarte mult la ei. Plângeam în fiecare zi după ei. A fost o schimbare foarte drastică pentru mine. La a doua familie am simțit clar diferențe de tratament între mine și frații mei”, relatează Diana Asoltanei.

Odată cu intrarea la liceu, Diana a încercat să își croiască un drum în viață singură. De la 15 ani, singura mângâiere a fost suportul primit de la prietenii și colegii săi.

„Mi-am văzut de viață așa cum am putut. La liceu am avut foarte mulți prieteni care m-au susținut. La un moment dat, am intrat în niște anturaje nu chiar sănătoase. Am fost ușor de influențat, dar în final mi-am găsit echilibrul. Trăiesc în Germania de aproape 10 ani și am cunoscut altă viață aici. Acum am o familie a mea, un copil de 7 ani. Sunt bine, dețin o cafenea împreună cu soțul, lângă orașul Saarbrücken. Nu intenționez să mă întorc în România. Nu am ce să fac în țară, poate doar să îmi cumpăr o casă de vacanță”, spune ieșeanca.

Diana dorește să își cunoască mama ca să poată merge mai departe

Femeia povestește că a aflat informații despre mama ei din întâmplare, obținând numele și o poză veche. Întrebată despre așteptările ei cu privire la eventuala întâlnire cu aceasta, spune că nu dorește nimic material sau o relație strânsă, ci doar să o cunoască, ca să poată închide definitiv acest capitol din viața ei.

„Prima familie la care am stat avea 4 copii. Unul dintre băieți avea o prietenă din sat. Fata respectivă când m-a văzut prima dată, i-a zis mamei adoptive că semăn foarte mult cu cineva. Avea o poză cu o prietenă de-a ei și semăna foarte bine cu mine. O chema Cristina Asoltanei, același nume de familie cu al meu. În acea zi, i-a dat poza. Am întrebat-o de ce mama mea naturală nu vrea să mă vadă. A zis că nu vrea să mă cunoască pentru că m-a făcut dintr-o «vrăjeală», și că nu o interesează de mine. Dar nu am crezut-o, nici măcar nu a auzit direct de la ea. Acum câteva luni am intrat pe internet și am văzut pagina unei asociații care se ocupă cu găsirea părinților pierduți. Am văzut că ei au ajutat multe familii să se reunească și am încercat și eu. Nu au reușit să o găsească pe mama, dar am primit un e-mail de la Spitalul «Elena Doamna» care conținea o fișă cu informații despre nașterea mea. Eu nu vreau nimic de la ea, am zis la toți. Eu vreau doar s-o cunosc și să văd de unde provin, care este trecutul meu. Nu mă interesează dacă e bogată, nu vreau nimic de la ea. Nu îmi pasă cum trăiește… Vreau să văd dacă mai am frați, surori, poate ținem legătura. Am tot ce îmi doresc, am un copil frumos, nu îmi lipsește nimic”, punctează Diana Asoltanei.

Acum, deși Diana Asoltanei are o viață mai bună, vrea să își cunoască originile ca să poată merge mai departe.