A doua Cortină de Fier se instalează chiar acum. Și ea va separa, mai abrupt decât s-a întâmplat în trecut, cu prima Cortină de Fier, statele cele mai relevante ale lumii. Începe un nou ciclu în istorie. El este marcat de cele două războaie, care sunt doar pretextul pentru ceea ce urmează să se întâmple – războiul din Ucraina și războiul declanșat de Hamas împotriva Israelului și de Israel împotriva Fâșiei Gaza. Sunt pretexte care pun pe jar și încing întreaga lume și care generează o ruptură de mari proporții și care va dura din nou, probabil, decenii la rând, între sisteme statale, între țări și chiar între continente.
Prima Cortină de Fier a apărut pentru că nu a funcționat Liga Națiunilor. Liga Națiunilor, întemeiată prin efortul multor state, inclusiv prin efortul personal al marelui român Titulescu, nu a funcționat pentru că nu a avut un mecanism de autoreglare al contradicțiilor, al problemelor care interveneau între state. A fost doar o tribună a unor discursuri și atâta tot. Nu a funcționat, nu a putut lua măsuri eficiente și atunci nu a putut preveni dezlănțuirea celui de-al Doilea Război Mondial. Cea de-a doua Cortină de Fier apare din aceleași motive. Nu avem o instituție internațională, o instituție recunoscută în plan mondial funcțională și eficientă, în stare să stingă cu promptitudine și cu energie incendiile care în mod inevitabil survin, conflictele care survin între state importante ale lumii și între coaliții de state. Un asemenea sistem trăim în acest moment și un asemenea eveniment survine: o a doua Cortină de Fier, care va separa de data asta nu statele să le zicem socialiste de statele capitaliste, ci va separa statele și în funcție de religia dominantă din ele, în funcție de tot ceea ce înseamnă sistemul statal, nu doar de raportarea la regulile democrației sau la regulile non-democrației. Ceea ce urmează să se întâmple sau se întâmplă deja chiar sub ochii noștri este mult mai grav.
Nu a funcționat Organizația Națiunilor Unite. Ea trece printr-o disoluție evidentă de mai mult timp. Ea nu funcționează pentru că nu poate lua decizii. Nu poate lua decizii Organizația Națiunilor Unite pentru că are la vârf această pălărie care se cheamă Consiliul de Securitate, unde deciziile nu se pot lua decât prin consens, în unanimitate. Iar unanimitate nu mai există în niciuna dintre problemele cardinale ale lumii. Prin urmare, ONU nu poate lua decizii la vârf și nu poate lua nici decizii la bază, pentru că Adunările Generale, chiar dacă, așa cum s-a văzut zilele trecute, pot genera rezoluții de condamnare, cum s-a întâmplat acum, a războiului Israelului împotriva Fâșiei Gaza, cu o majoritate largă de voturi, nu au niciun fel de consecințe, dincolo de aspectul să-i spunem propagandistic. Pur și simplu Organizația Națiunilor Unite nu funcționează și nici nu va mai fi alimentată financiar, dacă stăm să ne gândim că până acum sponsorul financiar au fost Statele Unite. Nu mai au acum Statele Unite niciun interes să sponsorizeze ONU. Deci trebuie să ne așteptăm ca, așa cum s-a întâmplat cu Liga Națiunilor, ONU să dispară, pentru că ne aflăm în fața unei noi conflagrații, care nu înseamnă neapărat un război mondial, nu înseamnă neapărat un război atomic, dar înseamnă o înfruntare la vârf între sisteme statale ale lumii. Există încă două premise ale acestei noi Cortine de Fier.
Cea de-a doua Cortină de Fier este marcată și prin disoluția unei organizații care a funcționat decenii la rând, uneori chiar cu succes. Este vorba despre Uniunea Europeană. Uniunea Europeană s-a sclerozat la vârf, și-a creat o birocrație uriașă la Bruxelles de funcționari foarte mulți, foarte bine plătiți și extrem de ineficienți, care iau practic deciziile în locul reprezentanților statelor. Ei se erijează de fapt în reprezentanți ai statelor și iau decizii care uneori sunt aberante. Nu vreau să mă refer acum la sorosismul care marchează în mod real această birocrație a Uniunii Europene, dar aș vrea să mă refer în special la lipsa de eficiență a soluțiilor pe care le propune această combinație de funcționari europeni, zeci de mii de funcționari europeni care au ocupat Bruxellesul. În continuare, Uniunea Europeană, prin statut, este lovită de același cancer ca și Organizația Națiunilor Unite, în sensul că deciziile nu pot fi luate decât în unanimitate. Iar această unanimitate este din ce în ce mai greu de realizat, în condițiile în care numărul statelor UE a crescut și s-a diversificat foarte mult și profilul acestora și interesele acestora au devenit uneori divergente. Deci oricând pot fi blocate decizii ale Uniunii Europene, iar aceste blocaje sclerozează instituția ca atare. După opinia mea, în curând Uniunea Europeană își semnează decesul. Pașii sunt făcuți, sunt pregătiți în primul și în primul rând prin faptul că scopul principal al Uniunii Europene era libera circulație a persoanelor și mărfurilor, chestiune care crea eficiență la nivelul organizației europene, ori așa ceva nu mai există în acest moment. Deci după părerea mea, după ce s-au luat niște decizii greșite, la început din interesul egoist al unor state de a-și asigura forța de muncă, apoi din motive fals morale și au fost acceptați atât de mulți migranți din foarte multe state non-europene, Uniunea Europeană și-a pierdut în mare măsură identitatea – asta în special în ceea ce privește statele puternice din Uniunea Europeană, cele care până acum dictau regulile. S-a ajuns în această situație, lucrurile vor evolua în sens negativ, dar singurul remediu pe care l-au găsit liderii europeni a fost acela de a bloca libera circulație. Deci spațiul Schengen în acest moment nu mai există și atunci nu mai există nici rațiunea de a fi a Uniunii Europene. Dar nu numai din motive care țin de disoluția ONU și a Uniunii Europene cade cea de-a doua Cortină de Fier, ci și dintr-un alt motiv.,
Dispare NATO. NATO ia de asemenea decizii prin consens, așa este gândită organizația, dar în acest moment consensul în NATO nu mai poate fi realizat pentru că a apărut o ruptură, o falie extrem de gravă, probabil iremediabilă, între majoritatea statelor NATO, nu chiar toate, că mai sunt și state NATO care oscilează, și Turcia. Turcia a depăși linia roșie prin acuzațiile de stat terorist pe care le-a adus Israelului. De ce? Pentru că Israelul este cel mai important aliat al Statelor Unite, iar Statele Unite a asigurat în mod repetat și insistent atât Israelul cât și opinia publică mondială că va susține războiul acestuia împotriva Hamas. Iar tocmai pentru acest război Recep Erdogan a condamnat Israelul, numindu-l stat terorist. Automat înțelegem că stat terorist sunt și Statele Unite, care de la cap până coadă s-au angajat să ajute Israelul. În aceste condiții, nu se mai pot afla în aceeași barcă Turcia cu Statele Unite, principalul contribuitor NATO și nici cu celelalte state NATO. Numai că, atenție, nu mai poate fi luată nicio decizie NATO, pentru că există acea regulă a consensului. Deci nici măcar nu poate fi dată afară Turcia din NATO, pentru că ea ar opune dreptul de veto. Și să luăm în calcul, când vorbim despre disoluția NATO, un lucru care nu este deloc insignifiant, și anume că pe teritoriul Turciei există una dintre cele mai importante baze militare atomice ale NATO. Ce se va întâmpla cu arsenalul de la Incirlik, numai Dumnezeu știe. Și iată cum și această organizație extrem de importantă, care contribuia la realizarea unui echilibru la nivel mondial, intră în disoluție.
În consecință, cade o nouă Cortină de Fier, care sigur va fi dispusă altfel decât prima Cortină de Fier. Prima Cortină de Fier a separat practic doar statele socialiste de lumea occidentală, cea de-a doua Cortină de Fier separă planeta, literalmente, în două părți. O parte sunt statele care trăiesc în baza unor mecanisme de acum clasice democratice, discutabile și ele din multe puncte de vedere, dar totuși funcționează în baza unor instituții democratice, în timp ce cealaltă parte a lumii este și ea funcțională, își asigură și ea necesitățile, dar în baza altor tipuri de mecanisme, care sunt autocratice sau chiar antidemocratice, adică dictatoriale. Această a doua Cortină de Fier va fi extrem de periculoasă, pentru că cele două lumi sunt extrem de echilibrate din punct de vedere militar, economic, al populației și al bogățiilor.