9 indicatii terapeutice ale melisei

Melisa (Melissa officinalis) este o planta din familia mentei, originara din Europa meridionala, care se aseamana cu urzica moarta, fiind o importanta planta melifera. Fiind sensibila la frig, melisa, cunoscuta la noi sub numele de roinita, prefera locurile adapostite si bine expuse la soare, crescand foarte bine pe langa un gard sau peretele unei cladiri orientat spre sud.

Se inmulteste cel mai frecvent prin despartirea tufelor, toamna sau primavera devreme. La apropierea gerurilor iernii, planta trebuie aplecata spre pamant, protejand-o prin acoperirea partilor subterane cu frunze uscate sau paie. Cel mai mult ii dauneaza melisei pe timpul rece, umezeala. Ea suporta mai bine frigul, chiar intens, daca este plantata pe un loc mai ridicat sau pietros, putand vegeta neintrerupt multi ani, ca planta perena.

De la aceasta planta se recolteaza, pe timp insorit, la amiaza, frunzele, tulpina si florile, care apoi se pun la uscat, in strat subtire, in loc umbros si bine aerisit. Felul in care actioneaza melisa este asemanator cu al medicamentelor de tip diazepam si rudotel, dar este lipsit de efectele secundare ale acestora. 

Melisa este o planta valoroasa pentru uleiul esential care se obtine in urma distilarii frunzelor sale, Oleum Melissae, un ulei bogat in citrol, foarte aromat. Continutul frunzelor in ulei esential ajunge la 0,4 – 0,5%. Uleiul este intrebuintat in farmacie si cosmetica.

In afara de uleiurile eterice, mai contine: citralul, din clasa terpenelor, citronelolul, taninuri, rasini, saponine, acidul succinic, cafeic, vitamina C (pana la 15 la suta, din substanta uscata), geraniol si un principiu amar.

Preparate pe baza de melisa

Melisa se numara printre plantele cele mai utilizate in lume si se foloseste sub forma de :

Pulbere: Se obtine prin macinarea cat mai fina, cu rasnita electrica de cafea, a tulpinilor uscate de roinita. Depozitarea se face in borcane de sticla inchise ermetic, tinute in locuri intunecoase si reci, pe o perioada de maximum 2 saptamani (deoarece uleiurile volatile se evapora foarte rapid). De regula, se administreaza de 3-4 ori/zi, cate 1/2 lingurita rasa, pe stomacul gol.

Infuzie: 1 lingurita frunze la 200 ml apa clocotita. Ceaiul de melisa, pe langa faptul ca este deosebit de agreabil, se intrebuinteaza pentru inlaturarea spasmelor stomacale, ajuta la eliminarea gazelor intestinale, mareste secretia biliara si inlesneste digestia. Totodata amelioreaza senzatia de voma si starile nervoase la femeile insarcinate.

Decoct: 15-30 frunze sau flori de melisa se fierb 5 min si se consuma cate 1 ceasca/zi. Se recomanda in ameteli, dureri de cap, crize de nervi.

Infuzie combinata: Se pun 3-4 linguri de melisa maruntita la macerat in 1/2 l apa, vreme de 8-10 ore, dupa care se filtreaza. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se fierbe in inca 1/2 l apa, vreme de 5 minute, dupa care se lasa sa se raceasca si se filtreaza. In final, se amesteca cele doua extracte, obtinandu-se aproximativ 1 l de preparat, care se foloseste intern (1-2 cani pe zi) sau extern, sub forma de comprese si bai.

Cataplasma: O mana de frunze maruntite de roinita se lasa timp de 1-2 ore sa se inmoaie in apa calda (40-50 de grade Celsius). Se aplica direct pe locul afectat, acoperindu-se cu un tifon si se lasa vreme de o ora.

Vin: In 1 l de vin natural alb se pun 20 linguri de pulbere de roinita si se lasa la macerat timp de 3 saptamani, dupa care se strecoara. Se iau cate 3 linguri, inainte sau dupa masa. Administrat inainte de masa, vinul de roinita stimuleaza digestia, combate dispepsia, previne aparitia spasmelor tubului digestiv.

Tinctura: Se pun intr-un borcan cu filet 15 linguri de pulbere de melisa, peste care se adauga doua pahare (400 ml) de alcool alimentar de 50 de grade. Se inchide borcanul ermetic si se lasa la macerat, 2 saptamani, dupa care se filtreaza, iar tinctura rezultata se pune in sticlute mici, inchise la culoare. Se administreaza cate 50-100 de picaturi diluate in putina apa, de 4 ori / zi.

Ulei: Se pun intr-un borcan cu filet 15 linguri de pulbere de melisa, peste care se adauga 1/2 l de ulei de floarea-soarelui sau de masline. Se lasa la macerat 2 saptamani, intr-un recipient inchis ermetic, dupa care se filtreaza, iar preparatul rezultat se pune intr-o sticla inchisa la culoare. Remediul se poate folosi atat intern, ca ulei alimentar pus in salate (are efect digestiv, reintineritor), cat si extern, contra reumatismului, nevralgiilor, durerilor de cap.

Iata cateva dintre indicatiile terapeutice ale melisei:

Probabil cea mai importanta categorie de efecte ale melisei este cea asupra sistemului nervos. In doze mici si luata ocazional, roinita este un excelent calmant nervos, fiind recomandata contra durerilor de cap, care apar pe fond de stres si de suprasolicitare, contra insomniei, contra tulburarilor digestive care apar pe fond nervos. In toate aceste afectiuni, se administreaza cate 1 lingurita de tinctura diluata intr-un pahar de apa, in doza unica, atunci cand este nevoie. 

Melisa este si un excelent remediu pe termen lung contra Alzheimerului (reduce starea de agitatie si imbunatateste memoria), contra tulburarilor de memorie post-traumatice, precum si contra tulburarilor de memorie produse de problemele vasculare cerebrale. In aceste afectiuni se administreaza cate 1 lingurita tincture, de 4 ori/zi, in cure de minimum 4 luni.

Melisa folosita in tratarea unor tulburari cum ar fi depresia, anorexia psihica (cu reversul sau – bulimia), angoasele de tot felul a dat rezultate mai mult decat incurajatoare. Administrarea unor doze medii de roinita, 6 lingurite de tinctura/zi sau 4 lingurite de pulbere/zi, are efecte invioratoare asupra psihicului, antidepresive, favorizand gandirea optimista, amplificand tonusul psihic si mental, obtinandu-se o ameliorare clara a starii psihice.

4. Vindeca afectiuni tiroidiene

Studiile facute la institutele de endocrinologie au aratat ca extractele dinmelisa pur si simplu inhiba puternic actiunea in organism a hormonului de stimulare tiroidiana (TSH). Se poate folosi contra afectiunilor tiroidei, infuzia combinata de roinita, din care se bea cate 1 l/ zi, in 3-4 reprize, in cure de 2 luni, cu 2 saptamani de pauza. Acest remediu este valabil si in cancerul de tiroida, pentru ca aceasta planta are si efecte antitumorale dovedite.

Administrarea tincturii de melisa are efecte de reglare a ciclului menstrual, fiind un remediu excelent contra unor probleme cum ar fi starile de nervozitate si de disconfort de dinaintea menstruatiei, menstrele neregulate insotite de dureri abdominale, spasme sau dureri de cap. Se recomanda o combinatie in proportii egale de tinctura de roinita si tinctura de cretisoara (Alchemilla vulgaris), din care se iau cate 6 lingurite/zi, in cure de 4 saptamani.

Un litru de infuzie combinata de melisa consumata zilnic ajuta la combaterea majoritatii formelor de reumatism, avand o actiune antiinflamatoare articulara, antialgica, incetinind sau chiar oprind procesele degenerative. Extern, se ung articulatiile afectate cu ulei de roinita, la care se adauga un pic de ulei volatil de menta – 3 picaturi de ulei volatil de menta la o lingurita de ulei de roinita.

In colita de fermentatie, melisa este unul din cele mai puternice remedii vegetale, avand darul de a inhiba dezvoltarea excesiva a bacteriilor de fermentatie in colon, de a combate spasmele, de a diminua inflamatia. Se administreaza sub forma pe care pacientul o simte cea mai eficienta, in cazul sau: pulbere (4-6 lingurite/zi) sau infuzie combinata (1 litru/zi).

Acelasi tratament este valabil si in cazul colonului iritabil si a colonului spastic, precum si contra enteritei. Vinul de roinita luat inainte de masa este un remediu excelent impotriva indigestiei, a dispepsiei si a atoniei digestive.

Infuzia combinata de melisa este un excelent leac pentru diskinezia biliara, pentru colecistita si un adjuvant contra litiazei biliare. Extractul de roinita are o actiune favorabila asupra hepatitei virale. Se pare ca aceasta planta este un adevarat inamic al virusurilor.

Virusurile care produc herpesul de tip I si de tip II sunt distruse de un complex de substante secretate de aceasta planta. Intern, se face cura cu tinctura (6 lingurite / zi) sau infuzie combinata de roinita (1 litru/zi). Extern, se pun vreme de 2 ore / zi comprese cu infuzie combinata sau, mai eficient, cataplasme cu roinita, pe locurile afectate de herpes. La 5 minute dupa incheierea aplicatiei, se pune tinctura de propolis pe leziunea herpetica, pentru a grabi vindecarea.

Precautii si contraindicatii

In cazul persoanelor care utilizeaza sedative si calmante de sinteza, se recomanda evitarea utilizarii in paralel a roinitei.

Aceasta planta nu se va administra, mai ales pe termen lung si in doze medii sau mari, pacientilor care sufera de hipotiroidie.