Fara lumina. Fara apa calda. Fara mancare pe rafturile magazinelor. Fara posibilitatea de a iesi din tara. Viata romanilor in ultimii ani de comunism era o colectie de lipsuri si frustrari. De aceea, cand in Republica Socialista Romania s-a difuzat serialul „Dallas”, poporul n-a mai inteles nimic: valuri de whiskey, case de lux si piscine defilau nestingherite pe ecrane. Romanii aveau acces, in fiecare sambata seara, la o lume de neimaginat. Capitalismul putred pe care il infiera sistemul li se infatisa mai degraba irezistibil.
Florin Dumitrescu, scriitor: Dallas-ul a fost foarte important, pentru ca ne unea. Toata lumea se uita la aceleasi lucruri si, a doua zi, comenta.
Lucian Georgescu, regizor si scenarist: Eu tin minte ca una dintre temele fundamentale de discutie, in acei ani, era depravarea lui Sue Ellen.
Vezi si Iti amintesti de Pamela din serialul Dallas? Uite cum arata acum actrita la 64 de ani
Decembrie 1989 a adus libertatea deplina si in materie de televiziune. In locul „Celui mai iubit fiu al poporului”, care acaparase, ani la rand, transmisiunile, cel mai iubit serial al romanilor s-a intors pe micile ecrane. In varianta necenzurata. Si extrem de profitabila.
Lucian Georgescu, regizor si scenarist: Dallas revine in anii 90. Pentru ca asa a venit publicitatea in Romania.
Florin Dumitrescu, scriitor: Si noi nu eram obisnuiti sa avem reclama in interiorul unui film! Si a fost un soc!
Anul 1990 a deschis calea productiilor sud-americane. Cea dintai dintre ele, „Sclava Isaura”, a starnit pasiuni uriase si a devenit un fenomen national.
Aurora Liiceanu, psiholog: Stiu fetite botezate Isaura!
Florin Dumitrescu, scriitor: Era nevoie de asa ceva! Era nevoie de poveste…
Lucian Georgescu, regizor si scenarist: Isaura este, de fapt, prima reprezentanta reala a telenovelei. De ce spun asta: pentru ca „novela” e un cuvant spaniol, e chiar o specie literara. Ea este numita „telenovela” pentru ca se adreseaza unui public foarte important, care este cel hispanic.
Povestea dramatica a Isaurei a fost urmata de o adevarata moda a telenovelelor. Istoriile complicate de familie, soacra intriganta, sotul gelos sau tanara orfana saraca si-au castigat un public pe cat de fidel, pe atat de numeros, scriu cei de la digi24.ro.
Vezi si DALLAS – Povestea INCREDIBILA a unui serial de succes si 10 lucruri pe care nu le stiai
Florin Dumitrescu, scriitor: Stai si te uiti la ala cum se-ncrunta si cum ii vin lacrimile… Te tine asa, putin, intr-o incordare: „Oare ce-o sa se-ntample?” Si zice: „Reclama!”.
Incurajati de succesul urias al telenovelelor de import, romanii si-au incercat norocul cu productii locale. Dar, desi n-au trecut neobservate, serialele autohtone n-au supravietuit prea multa vreme.
Aurora Liiceanu, psiholog: E greu sa-i spui unui om de la tara, care se uita la telenovela, „Du-te sa vezi ca vecina ta, cu ginerele ei, cu problemele ei”, si aia e o telenovela! Aia e altceva! Si nevoia asta de a te muta intr-un spatiu imaginar exista.
Florin Dumitrescu, scriitor: Hai sa facem, frate, cu Vlad Tepes! Hai sa facem cu Dracula, unul d-asta, sa se uite toata lumea. Sa fie putin si cu vampireala, putin si cu dragoste, din asta mai gotica, mai cu nabadai…
Dupa zeci de istorii despre „corazon latino”, pe piata romaneasca au patruns cele din Orient: indepartata Coree de Sud si mult mai accesibila Turcie au adus sub ochii romanilor o dimensiune noua – cea istorica.
Aurora Liiceanu, psiholog: M-am uitat si eu la coreene sau chineze, ce sunt, sunt curioasa cum mananca, cum se-asaza la masa, ce costume au, iti da o informatie.
Florin Dumitrescu, scriitor: Probabil ca a fost un efort de PR cultural, de brand de tara.
Adevar istoric sau pura fantezie, telenovela isi are sustinatorii sai devotati: femeile. Nici nu putea fi altfel, spun specialistii: serialele de gen au fost create pentru publicul feminin.
Lucian Georgescu, regizor si scenarist: „Soap opera”. De ce? Pentru ca vindeau sapun in pauzele publicitare. Factorul de decizie, de fapt, este un personaj numit femeia casnica. Cea care, in timp ce da cu pamatuful, cu mopul si cu aspiratorul, isi arunca ochiul si la televizor.
Romanii sunt adevarati devoratori de telenovele. Ce ii incanta, ce ii fascineaza? In spatele acestor productii, exista o armata de experti care stiu sa ofere, pe tava, dependenta.
Aurora Liiceanu, psiholog: Eu cred ca ei au psihologi, cand fac asta – se termina totdeauna intr-o chestie: „Ma, oare ce face, ma, moare sau nu moare?”, „Se-nsoara, nu se-nsoara?”.
Pentru ca in mai toate serialele se repeta acelasi scenariu, reteta imbatabila a telenovelelor cu nenumarate episoade nu mai este demult un secret.
Aurora Liiceanu, psiholog: E ca si cand te uiti pe gaura cheii, ce face vecinul tau. Nu te gandesti ce e-n capul vecinului, ci ce face vecinul!
Florin Dumitrescu, scriitor: Frati, surori care se despart si se revad dupa mult timp, incesturi, adulter… Si, dupa aceea, revelatii: dupa o perioada, „Iata, el e fratele tau!”. „Nu, nu pot sa cred!”. „Tu ti-ai omorat mama!”. Tot felul…
Lucian Georgescu, regizor si scenarist: Cliseu si simplitate! Astea sunt lucruri universale!
Telenovelele ne-au invatat ca „Si bogatii plang”, ca niciun scenariu nu este prea fantezist, daca ai spectatorii potriviti. Pana la urma, evadarea de pe canapeaua din sufragerie poate fi o terapie mai ieftina decat o consultatie la psiholog.
Aurora Liiceanu, psiholog: Totul e telenovela! Viata ta, viata mea, viata oricaruia dintre noi poti s-o tai in bucatele, ca pe morcov, si sa faci o telenovela sau un serial din ea!
Lucian Georgescu, regizor si scenarist: E guma de mestecat pentru ochi! Mestecam.