145 de ani de teatru evreiesc în România, fondat la Iași! Cronica lui Mihai Eminescu despre acest moment

Anul acesta se împlinesc 145 de ani de la prima reprezentație a unei trupe profesioniste de limbă idiș din lume, înființată de Avram Goldfaden la Iași, în 1876: „Joi, în 19 august, s-a jucat: 1) „Lumea ca un paradis” (cântecel satiric), „Filosoful amorezat și hasidul (habotnicul) luminat”, dialog, 3) „Socrul și ginerele”, 4) „Fișel harabagiul cu rândașul sau Sidr”, comedie. Cronicarul dramatic, unul foarte exigent de altfel în epocă, era Mihai Eminescu

Anul acesta se împlinesc 145 de ani de la prima reprezentație a unei trupe profesioniste de limbă idiș din lume, înființată de Avram Goldfaden la Iași, în 1876: „Joi, în 19 august, s-a jucat: 1) „Lumea ca un paradis (cântecel satiric)”, „Filosoful amorezat și hasidul (habotnicul) luminat”, dialog, 3) „Socrul și ginerele”, 4) „Fișel harabagiul cu rândașul sau Sidr”, comedie. Cronicarul dramatic, unul foarte exigent de altfel în epocă, era Mihai Eminescu.

Stirile PROTV

Situație fără precedent în România. Meteorologii au emis Cod roșu de căldură excesivă. Cât de cald va fi în zilele următoare

RomaniaTV

Irina Columbeanu, criticată dur pe internet. Cum s-a filmat fiica lui Irinel într-o cameră de hotel din Milano. ”S-a dus inocența! Pe urmele mamei, din păcate”

Aproape șaptezeci de ani, din cauza unei greșeli de tipar, nu a fost subliniată importanța acestui moment. Mai precis, din 1905, când în volumul „Scrieri politice și literare”, editat de profesorul I. Scurtu, a apărut că trupa evreiască era „compusă din vreo 16 inși” în loc de „vreo 6 inși”, până în 1972, când cercetătorul I.V. Boieriu a transcris cronica lui Eminescu direct din „Curierul de Iași„, s-a perpetuat greșeala amintită și, drept urmare, confuzia asupra locului unde a luat ființă prima trupă de teatru în limba idiș și asupra părintelui ei.

Până și Mihail Sebastian, în jurnalul său, într-o însemnare datată „iulie 1939”, va prelua greșeala de tipar a predecesorilor

Până și Mihail Sebastian, în jurnalul său, într-o însemnare datată „iulie 1939”, referindu-se la Eminescu și la puternica lui legătură cu teatrul, va prelua greșeala de tipar a predecesorilor.

„Motiv pentru care va considera că era vorba despre «o biată trupă de actori evrei, veniți din Rusia». Desigur, în considerațiile scriitorului cu origini evreiești, accentul cade pe altceva, pe iubirea imensă a poetului pentru teatru, dat fiind că va scrie acea cronică elogioasă «despre un repertoriu nenorocit de farse și de drame cu cântece», notează Sebastian, în condițiile în care reacțiile lui antisemite, publicate în același ziar, erau dese și deloc neglijabile. Este poate în această surprinzătoare cronică ceva mai mult decât un act de dreptate: este solidaritatea omului de teatru cu viața de zbucium a scenei, cu munca naivă, necăjită și totuși inspirată a unor actori, de care totul îl desparte, absolut totul, dar de care îl apropie respectul meseriei făcută cu bună credință și pasiunea comună pentru misterul etern al teatrului”, conchide autorul celebrului jurnal.

Moment esențial al istoriei culturii evreiești: înființarea teatrului la Iași

Revenind, prima cronică adevărată despre începuturile teatrului evreiesc a fost scrisă de Mihai Eminescu, care cunoștea limba germană și înțelegea limba idiș (nu doar fiindcă semăna cu germana, ci și datorită relațiilor poetului cu evreii moldoveni), iar aceasta are o semnificație aparte din mai multe motive. Analiza a fost realizată de Israil Bercovici în volumul „O sută de ani de teatru evreiesc în România”.

„Înainte de orice, însemnătatea cronicii lui dramatice stă în faptul că a marcat un moment esențial al istoriei culturii evreiești: înființarea teatrului. Apoi, din articolul lui Eminescu reiese că repertoriul jucat de actorii evrei, la 19 august, era inspirat din viața cotidiană și religioasă a evreilor. Pentru ei, așadar, nevoia de a crea un teatru pentru coreligionari, cu un caracter național, era importantă. În al treilea rând, faptul că jurnalistul critica valoarea scăzută a literaturii dramatice din farsele și dialogurile interpretate «într-o grădină pe ulița mare», cunoscuta Grădină «Pomul Verde» a lui Șimen Mark, nu scoate în evidență decât exigența cronicarului, practicată, în egală măsură, în articolele ce analizau piesele interpretate de actori și trupe românești”, arată Nicoleta Dabija, muzeograf.

De la cronica lui Mihai Eminescu au trecut 145 de ani și tot atâția de teatru evreiesc în România

De la cronica lui Mihai Eminescu, apărută în „Curierul de Iași” a doua zi după evenimentul nașterii teatrului evreiesc în lume, au trecut 145 de ani, și tot atâția de teatru evreiesc în România.

„Întâmplarea face ca în 2021, când se împlinesc 145 de ani de la spectacolul de debut al trupei de teatru coordonate de Avram Goldfaden, 19 august să fie tot într-o joi. Coincidența e cu atât mai interesantă cu cât, de puțină vreme, la Iași s-a deschis și primul muzeu dedicat teatrului evreiesc în România (Muzeul Teatrului Evreiesc în România, situat pe strada Vasile Alecsandri, nr. 6, în Casa Muzeelor, parte a Muzeului Național al Literaturii Române Iași) și, astfel, arta teatrală evreiască are un nou spațiu în care să poată fi «vizitată» și aniversată cum se cuvine”, conchide Nicoleta Dabija.