În urmă cu 19 ani, România a pierdut unul dintre cei mai mari artiști ai săi. Gică Petrescu, un nume care rămâne etalon al muzicii românești, a murit pe 18 iunie 2006, lăsând în urmă o carieră impresionantă, marcată de sute de piese și amintiri ce vor dăinui pentru totdeauna. Acum, în ziua în care ar fi împlinit 110 ani, pe 2 aprilie 2025, țara își aduce aminte de el cu drag și respect, continuând să-i asculte melodiile care au făcut istorie.
110 ani de la nașterea unui simbol al muzicii românești, Gică Petrescu
Gică Petrescu s-a născut pe 2 aprilie 1915, la București, într-o familie care i-a susținut încă de la început talentul artistic. De la o vârstă fragedă, s-a dedicat muzicii, iar pasiunea pentru aceasta a fost alimentată și de educația primită acasă. Sub îndrumarea mamei sale, a învățat să cânte la pian, iar mai târziu a studiat vioara și chitară, aceasta din urmă devenind instrumentul său preferat. Cu o ambiție de neclintit, Gică Petrescu și-a continuat drumurile muzicale, având un debut timpurie în lumea artistică a Bucureștiului, unde a cântat la baluri și spectacole de estradă, făcându-și rapid un nume.
Anii 1930 au marcat începuturile sale profesionale. Gică Petrescu a cântat la Cazinoul din Sinaia și a debutat la Radio, alături de Orchestra lui Iulian Ghindă, înregistrând primele sale piese pentru discurile „Odeon”. A fost un artist vizibil pe toate scenele importante ale vremii, iar muzica sa a câștigat rapid aprecierea publicului. A colaborat cu nume mari ale muzicii și teatrului românesc, cântând la cele mai prestigioase locații ale capitalei și colaborând cu oameni precum Fănică Luca.
În paralel, Gică Petrescu a început o carieră remarcabilă în teatrul de revistă, fiind un nume de referință în spectacolele de la „Alhambra”, „Gioconda”, „Boema” sau „C. Tănase”. A adus un plus de energie și farmec fiecărui proiect în care a fost implicat, devenind astfel una dintre cele mai îndrăgite figuri ale scenei românești.
Un ambasador al muzicii românești pe plan internațional
Cariera sa a cunoscut o expansiune și mai mare atunci când a început să participe la turnee internaționale, fiind un adevărat ambasador al muzicii ușoare românești. Gică Petrescu a cântat în fața unor personalități importante, precum regele Mihai, Yehudi Menuhin sau chiar celebrul Louis Armstrong, iar repertoriul său a cuprins nu mai puțin de 1.500 de piese. Piesele sale nu au fost doar un succes în România, ci au traversat granițele, cucerind și publicul din alte colțuri ale lumii.
De-a lungul carierei sale, Petrescu a trăit alături de tehnologia muzicală în schimbare, de la discurile de patefon până la CD-uri, fiind unul dintre puținii artiști care au traversat întreaga evoluție a industriei muzicale. Viața sa a fost subiectul filmului „Muzica e viața mea”, un omagiu adus unei cariere excepționale.
Pe lângă succesul profesional, viața personală a lui Gică Petrescu a fost marcată de o relație de lungă durată cu Cezarina Moldoveanu, poetă și scriitoare. Cei doi au fost căsătoriți timp de 34 de ani, iar Cezarina i-a fost un sprijin constant în cariera sa. După decesul soției sale în 1989, Petrescu s-a retras din lumina reflectoarelor pentru o perioadă, dedicându-și timp amintirilor și familiei.
Gică Petrescu a fost distins de-a lungul carierei cu numeroase premii și distincții care au reflectat contribuția sa imensă la cultura românească. Printre acestea se numără Ordinul Meritul Cultural, Premiul Discului Electrecord și Life Time Award la MTV Romanian Music Awards. A primit, de asemenea, Ordinul Național „Steaua României”, un semn de recunoaștere a impactului său asupra muzicii românești și asupra patrimoniului cultural al țării.
În ciuda faptului că Gică Petrescu nu mai este printre noi, melodiile sale continuă să trăiască și să aducă un zâmbet pe fețele celor care le ascultă. Fie că vorbim de piese celebre precum „Ce mult te iubesc” sau „Drumurile noastre”, Gică Petrescu rămâne o legendă vie în inimile românilor, iar moștenirea sa muzicală va rămâne veșnic intactă. În 2006, el a fost înmormântat la Cimitirul Bellu, dar ecoul muzicii sale nu va dispărea niciodată.
Astăzi, la împlinirea a 110 ani de la nașterea sa, îi aducem un omagiu sincer unui artist care a marcat pentru totdeauna istoria muzicii românești.
Cum să piardă încă o Legendă?! Legendele nu mor – nimeni nu moare ci trece fiecare în rândul celor adormiți la veșnici – așa că legendele și restul oamenilor sunt vii prin tot ce au lăsat ca zestre – legendele au lăsat ca zestre națiunii și zestrea trebuie păstrată cu responsabilitate și pentru următoarele generații dacă vine de la legende, genii – mari creatori care ține de cultura poporului.