Sorin Roșca Stănescu: „Scenariul ruperii Ucrainei în două”

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Jens Stoltenberg, cel care a condus NATO timp de 10 ani, sugerează un scenariu uluitor pentru a satisface atât apetitul Federației Ruse, cât și pretențiile lumii occidentale. Și anume ruperea Ucrainei în două. În două părți. Prin formarea a două state. Vestul urmând să fie primit în NATO.

Analizând impasul la care s-a ajuns în urma războiului declanșat în Federația Rusă împotriva statului ucrainean și încercând să răspundă cumva insistenței cu care Volodimir Zelenski solicită primirea Ucrainei în NATO, Stoltenberg face câteva analogii cu modele deja aplicate în lume și avansează o idee absolut senzațională. E ca un fel de ou al lui Columb. Pentru a-l putea plasa pe masă, soluția este să-l spargi. Sau ca un fel de nod gordian.

Pentru a-l desface, trebuie să-l tai. Și astfel ne este servită de omul care are probabil cea mai vastă experiență din lume în materie de politici de apărare ideea separării Ucrainei în două state. Ar fi Ucraina de Est, care ar rămâne sub influența Federației Ruse, și Ucraina de Vest, care ar putea intra în mod oficial sub umbrela NATO, dobândind astfel garanții de securitate, în conformitate cu articolul 5 al Tratatului.

În acest sens, fostul șef NATO ne readuce în memorie modul în care la încheierea celui de-al Doilea Război Mondial Germania a fost împărțită în RDG, aflat sub ocupație sovietică, și RFG, căruia i s-a oferit protecție NATO.

De asemenea, ne dă exemplul Finlandei, a cărei armată a luptat cu mult eroism apărându-se de agresiunea Uniunii Sovietice și provocând pagube uriașe Armatei Roșii, pentru ca în tentativa în cele din urmă reușită de a obține pacea, să accepte să cedeze Rusiei 10% din teritoriu. Adică pace contra teritorii. Al treilea exemplu, tot de dată relativ recentă din punct de vedere istoric, îl constituie garanțiile de securitate pe care Statele Unite le-au oferit Japoniei, dar care nu vizează și Insulele Kurile, lăsate pe mâna rușilor.

Ce șanse are planul lui Stoltenberg?

În Germania, proiectul a funcționat practic până la prăbușirea Uniunii Sovietice. Totuși, timp de 50 de ani, o bună parte a poporului german, care a traumatizat lumea sub regimul Hitler, a fost la rândul ei traumatizată prin apartenența la lagărul socialist, cu toate consecințele acesteia. Și, atenție, vorbim practic de două generații sacrificate. Planul a funcționat și în Finlanda, dar 10% din teritoriu a fost pierdut pentru totdeauna. Funcționează și în Japonia, dar cu prețul Insulelor Kurile.

Ar putea să funcționeze și în Ucraina?

La această întrebare ar trebui în primul și în primul rând să răspundă chiar ucrainenii. Pe ei i-a consultat cineva? Ce se va întâmpla cu populația din Est, atunci când Vestul va face parte din NATO și cu siguranță și din Uniunea Europeană? Cât de profunde vor fi traumele care îi vor lovi pe oamenii din Est? Dar ce este în definitiv Vestul Ucrainei? O parte este, cum o definesc istoricii, „vechea Rusie”. E chiar traducerea cuvântului Ucraina. Această parte cu o minoritate rusă și rusofonă este locuită este alcătuită din ucraineni, dar și din alte minorități decât cea rusă. Cum este de pildă minoritatea română. Sau minoritatea maghiară. Sau minoritatea poloneză. Și mai mult decât atât. O parte din viitoarea Ucraină de Vest a aparținut istoric altor state. Statului român, statului maghiar și statului polonez. Ce se va întâmpla în timp cu aceste teritorii și cu aceste populații? Sunt doar câteva dintre întrebările la care diplomația la înalt nivel, oamenii politici, reprezentanții NATO și în primul rând cei ai poporului ucrainean trebuie să dea un răspuns.

Cât de mare va fi prețul păcii, plătit cu teritorii și cu sacrificii uriașe în plan uman?