Sfântul Dimitrie Basarabov sărbătorit în fiecare an pe 27 octombrie. Cine a fost acesta și de ce este considerat ocrotitorul Bucureștilor

Sfântul Cuvios Dimitrie Basarabov, sau Dimitrie cel Nou, este unul dintre cei mai importanți sfinți din țara noastră. Acesta este sărbătorit în fiecare an pe data de 27 octombrie.

În fiecare an, pe 27 octombrie, este sărbătorit Sfântul Dimitrie Basarabov, aceasta fiind una dintre cele mai importante sărbători ale anului, în special pentru români. Sfântul s-a născut într-un sat mic din Bulgaria, în secolul al XIII-lea.

Sfântul Dimitrie sărbătorit pe 27 octombrie

Sfântul Cuvios Dimitrie Basarabov este sărbătorit pe 27 octombrie. Născut în satul Basarabi, situat la sud de Dunăre, în Bulgaria, el a trăit în secolul al XIII-lea, în timpul „imperiului” vlaho-bulgar de la Târnovo, întemeiat de frații Petru și Asan. Dedicându-se vieții ascetice, Dimitrie s-a retras într-o peșteră, deși nu se știe cât timp a trăit acolo sau când a trecut la cele veșnice. Tradiția spune că, înainte de a muri, s-a așezat între două lespezi de piatră, ca într-un sicriu, iar trupul său a fost acoperit de apele râului. Moaștele sale au rămas sub ape până când o fetiță posedată de duhuri necurate a avut o revelație în care Sfântul Dimitrie i-a spus: „Dacă părinții tăi mă vor scoate din apă, te voi vindeca.” Părinții au mers la locul indicat și au găsit trupul neputrezit al sfântului între cele două pietre.

RomaniaTV

Anamaria Prodan, anunţ de ultimă oră despre căsătoria cu Ronald Gavril. Party pe lux și opulență cu 50 de invitaţi, mese bogate, proţap şi lăutari / VIDEO

Observatornews.ro

16 judeţe intră de la ora 12.00 sub avertizare cod galben de furtuni. Ploi, grindină şi vijelii până la noapte

Moaștele Cuviosului Dimitrie au fost așezate în biserica din Basarabi, iar o tradiție bisericească spune că un domnitor din Țara Românească a plătit o sumă mare pentru a aduce moaștele la București. Însă, pe drumul spre oraș, caii care trăgeau carul cu moaștele au refuzat să mai meargă. Atunci, delegația a hotărât să tragă la sorți, iar sorții au indicat drumul spre Basarabi, astfel moaștele s-au întors la biserica din sat. Ele au rămas acolo până în timpul războiului ruso-turc (1768-1774), când generalul rus Petru Salticov a luat moaștele cu intenția de a le trimite în Rusia. La rugămintea lui Hagi Dimitrie și a mitropolitului Grigorie II al Țării Românești, moaștele au fost dăruite poporului român, fiind așezate cu cinste în catedrala patriarhală din București în iunie 1774.

Ocrotitorul Bucureștilor

Racla cu moaștele Sfântului Dimitrie a fost scoasă în procesiune pe străzile Bucureștiului de mai multe ori, în momente de grea încercare pentru oraș. În 1815, domnitorul Caragea a cerut procesiunea pentru a pune capăt epidemiei de ciumă, iar în 1831 generalul Paul Kiseleff a făcut același lucru în speranța opririi epidemiei de holeră. În 1827, în timpul domniei lui Grigore Ghica, moaștele au fost purtate în procesiune pentru a aduce ploaie. În anii 1950-1955, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât generalizarea cultului Sfântului Dimitrie.

Părintele Iustin Bulimar, slujitor la catedrala patriarhală din 1989, povestește despre o minune petrecută la moaștele Sfântului Dimitrie: un credincios care obișnuia să vină la slujbă sprijinindu-se în cârje a uitat de ele după ce s-a rugat la raclă și a coborât treptele fără a realiza că se vindecase. După ce a coborât Dealul Patriarhiei, și-a dat seama de miracol și s-a întors plângând să mulțumească sfântului.

Un alt preot, Dimitrie Irimia, relatează despre o femeie care, venind cu gânduri vrăjmașe la moaștele Sfântului, le-a zgâriat cu unghiile. După această faptă, a început să sângereze inexplicabil din buricele degetelor. După ce s-a spovedit și a ținut post, femeia s-a vindecat, mărturisind că vina sa era legată de gestul împotriva moaștelor.

De-a lungul timpului, ocrotitorul spiritual al Bucureștilor a trecut de la Maica Domnului la Sfinții Împărați Constantin și Elena, iar apoi la Sfântul Dimitrie Basarabov. Acesta a fost proclamat oficial ocrotitor al orașului de către mitropolitul Filaret al II-lea la sfârșitul secolului al XVIII-lea, iar cultul său a fost generalizat în 1955, fiind astfel sărbătorit pe data de 27 octombrie.