Nidia Moculescu a cântat în memoria tatălui ei, Horia Moculescu, la doar trei zile după înmormântare, într-un spectacol omagial la TNB.
Publicul de la Teatrul Național București a trăit aseară una dintre cele mai intense experiențe artistice din ultimii ani. Programat inițial drept un spectacol dedicat creației lui Horia Moculescu, „Anii mei – toamna moculesciană” s-a transformat într-un tribut profund, la scurt timp după dispariția marelui compozitor.
În centrul serii s-a aflat Nidia Moculescu, fiica artistului, care a urcat pe scenă la doar trei zile după ce și-a condus tatăl pe ultimul drum.
Nidia Moculescu a cântat în memoria tatălui ei
Sala „Ion Caramitru” a vibrat de emoție, durere și recunoștință. Spațiul artistic a devenit, preț de câteva ore, locul în care muzica lui Horia Moculescu a fost ascultată diferit, cu o sensibilitate uriașă, cu lacrimi în ochi și cu o liniște încărcată de respect.
Evenimentul, reconstruit în doar câteva zile, a fost coordonat de Aurelian Temișan, Cardinal Show Orchestra și dirijorul Andrei Tudor. Intenția lor a fost clară: un spectacol care să păstreze structura gândită inițial, dar care să aducă, în același timp, un ultim salut pentru cel care a marcat muzica românească timp de decenii.
Încă din deschidere, Temișan a pregătit publicul pentru o seară aparte, una „care transformă durerea în artă și amintirea în speranță”, după cum precizaseră și organizatorii. Fiecare piesă interpretată a purtat o încărcătură emoțională diferită, iar atmosfera generală a fost una de reculegere și omagiu artistic.
Momentul cel mai emoționant a venit însă odată cu apariția Nidiei pe scenă, un gest de forță interioară și iubire filială.
Melodia secretă pregătită pentru Horia Moculescu
În fața unei săli pline, Nidia Moculescu a pășit pe scenă pentru a cânta piesa pregătită în secret pentru tatăl ei. Horia Moculescu urma să asculte melodia în cadrul acestui spectacol, fără să știe că fiica sa îi pregătise un cadou muzical.
„Momentul următor trebuia să fie în spectacol cântecul secret. Toată lumea știa, mai puțin Horia. Era momentul care, după ce cânta Horia cu Nidia Singurătatea mea, venea Nidia și îi făcea cadou o melodie lui Horia. O melodie scrisă de Adrian Daminescu, pe care Nidia i-o dăruia tatălui ei. Melodia se numește atât de sugestiv Am un tată ca un înger”, a spus Aurelian Temișan
În clipa în care Nidia Moculescu a început să cânte, întreaga atmosferă s-a schimbat. Sala a amuțit complet, iar vocea ei, tremurată de durere, dar fermă, a transformat scena într-o mărturisire directă, profundă, copleșitoare. Fiecare vers a devenit o punte între cei vii și cei plecați, o rugăciune muzicală pe care tatăl nu a apucat să o audă în timpul vieții.
Interpretarea piesei „Am un tată ca un înger” a fost percepută ca punctul culminant al serii, iar publicul a simțit, în fiecare secundă, cât de greu a fost pentru Nidia să ducă acest moment în memoria tatălui ei.