Acum, când a ajuns la fundul sacului, Irinel Columbeanu este ajutat financiar de o femeie din tinerețea lui, cu care a format un cuplu. La acea vreme, avea faimă, avere și se bucura de femei frumoase, însă Zeița Fortuna i-a întors spatele. În prezent, Irinel Columbeanu își duce zilele într-un cămin de bătrâni de lux care este peste posibilitățile lui financiare.
Ajuns la vârsta de 67 de ani, Irinel Columbeanu duce un trai total opus celui cu care și-a obișnuit fanii în vremurile de glorie. După ce a pierdut toată averea și a fost uitat de majoritatea prietenilor, fostul milionar locuiește acum într-un azil din Ghermănești pe care nu și-l permite, potrivit Cancan.
Decăderea lui Irinel Columbeanu
Dacă cândva se bucura de femei frumoase, mașini scumpe și petreceri luxoase, astăzi este un bătrânel simpatic și singuratic. În ciuda căderii bruște și dramatice, Irinel nu pare doborât. Dimpotrivă, privește cu calm și resemnare noua lui realitate. S-a resemnat și spune că nu își dorește mai mult în prezent.
„Nu m-a apucat disperarea. Mă duc aici, mănânc, chiar îmi place. (…) O fi autism, cum am auzit unele acuzații. Nu mă pricep, nu sunt doctor. (…) Nu am dat cu piciorul, a dat soarta cu piciorul în mine”, a mărturisit Irinel Columbeanu.
Irinel Columbeanu, ajutat financiar de o femeie din tinerețea lui
Multe femei au trecut prin viața lui Irinel Columbeanu, însă doar una nu l-a uitat acum, când îi este cel mai greu. Aceasta este alături de el, nu l-a dat uitării și îl sprijină financiar. Ce-i drept, nici ea nu se mai bucură de succesul pe care îl avea în afaceri în trecut, dar îi este sprijin de nădejde fostului milionar de la Izvorani.
În ciuda pierderilor materiale, Romanița Iovan, fosta lui parteneră, nu l-a abandonat pe Irinel Columbeanu.
„Romanița mă ajută. M-a ajutat când am avut nevoie. Mi-a dat niște calupuri de câte 300 de euro, când aveam nevoie să plătesc aici căminul. Fiica mea mă mai ajută”, a mai spus Irinel Columbeanu.
Deși povestea lui pare desprinsă din filme, Irinel a decis să adopte o atitudine senină și să accepte ceea ce i s-a întâmplat fără să se victimizeze. Acesta se bucură de micile plăceri ale vieții din centrul de bătrâni, conștient că destinul l-a pus la încercare, dar fără să își piardă demnitatea.