Fost ministru MAE, Adrian Severin: „Un manifest prezidențial. Mesaje de prezidențiabil (E)”

Am formulat și am publicat, de-a lungul mai multor zile, un număr de cincisprezece mesaje adresate unor diferite categorii sociale sau locuitorilor anumitor regiuni ale României, de către un posibil candidat la președinția statului.

Observând lipsa de program și de mesaj ale actualilor prezidențiabili – într-o campanie în care toată lumea „deconspiră” pe toată lumea, singurul lucru rămas confidențial fiind proiectul candidaților pentru România – am încercat să generez o dezbatere pe teme reale și să ofer acestor ofertanți fără ofertă posibilitatea de a adera la idei gata formulate.

RomaniaTV

Nimeni nu scapă! Ce informare scrisă va primi toată lumea până cel târziu în 10 iunie

Observatornews.ro

El este Robert, tânărul mort după ce a fost lovit de trăsnet în timpul vijeliilor care au măturat România. Prietenul său, în stare gravă

Fiecare text s-a terminat cu mențiunea potrivit căreia candidatul care va subscrie ideilor cuprinse în el va avea votul meu. Aceasta cu speranța de a vedea și cât mai mulți alegători orientându-și opțiunile de-a lungul acelorași linii de gândire.

În efectuarea acestui exercițiu, încercând să identific amenințările, oportunitățile și așteptările esențiale ale fiecărei categorii de destinatari ai respectivelor mesaje, am ajuns la trei observații majore și anume:

1. Instituțiile statului, aflate în dezechilibru, nu oferă cetățenilor criterii care să le fundamenteze loialitatea față de România. Pornind de aici coeziunea națiunii se prăbușește. De aceea autoritatea statului este virtual nulă, ea fiind înlocuită de puterea unor structuri oligarhice locale, adesea organizate pe baze mafiote, care obțin ascultarea populației în schimbul protecției opresive asigurate ei. Liftul social este blocat și, sentimentul insecurității, cumulat cu lipsa sensului vieții, îi determină pe oameni să se refugieze în forme arhaice de socializare.
2. La nivelul regiunilor, decuplate și izolate una de alta, agendele, circumscrise de pericole diferite și resurse inegale, sunt distincte și chiar divergente. De aici riscul destructurării statului și vulnerabilitatea maximă față de tentativele de dezmembrare a României.
3. România se găsește în mijlocul unei confruntări geo-strategice de semnificație globală, alimentată de un complex de crize ale ordinii mondiale care include criza capitalismului, a democrației, a neo-liberalismului, a statului-națiune și a dreptului internațional. În acest context România a fost adusă (inclusiv cu complicitatea propriilor sale „elite”) la statutul de semi-colonie sau de protectorat. O atare situație reclamă o acțiune românească în plan internațional caracterizată prin viziune, fermitate strategică și flexibilitate tactică, exact într-un moment în care solidaritatea națională a românilor este în deficit.

Concluzia este că prioritățile Președintelui României sunt: i. refacerea coeziunii naționale; ii. reabilitarea statului și reactualizarea garanțiilor funcționalității sale; iii. resetarea acțiunii externe a țării și repoziționarea ei în context regional și global.

În acest sens, o Românie în stare de avarie reclamă un „Președinte de avarie” iar nu un „Președinte de croazieră”. Un Președinte care, eventual, să promoveze proiectul unei noi Constituții destinată a fundamenta ordinea unei a Treia Republici.

Acesta are de îndeplinit un mandat excepțional având ca obiect calmarea crizei constituționale și geo-politice în care se află România, inclusiv prin refacerea echilibrului inter-instituțional și revenirea la normalitate socio-politică. Restul aspectelor, ținând de administrarea afacerilor curente (oricum de competența guvernului), oricât de importante ar fi, deocamdată rămân secundare.

De asemenea, prioritară este menținerea României în afara războiului mondial deja amorsat și care riscă să escaladeze, ca și în afara revoluției culturale neo-bolșevice declanșate din zona Occidentului euro-atlantic și care ambiționează din nou să se substituie lui Dumnezeu pentru a crea un „om nou” înregimentat cu forța într-o „nouă normalitate”.

Nici o politică economică, fiscală, bugetară, socială, militară etc. nu poate fi corect concepută și mai ales corect aplicată, în absența unei națiuni coerente, încrezătoare în sine și respectuoasă de sine, precum și a unui stat funcțional. Odată atinse aceste ținte „Președintele de avarie” poate sau chiar trebuie să se retragă lăsând posibilitatea alegerii unui „Președinte de croazieră”.

Să ne dea Dumnezeu tuturor inspirația și curajul de a săvârși ceea ce este de săvârșit! Restul stă sub semnul norocului. Să nu uităm, însă, că norocul îi ajută pe cei curajoși. Inclusiv curajoși să gândească dincolo de banalități, de prejudecăți, de partizanate și de „corectitudinea politică”.

CANDIDATUL CARE SUBSCRIE ACESTOR MESAJE VA AVEA VOTUL MEU!