EXCLUSIV! SECRETUL grandios si fermecator al unui faimos BARBAT al Iasului. Nu ai fi crezut ca era capabil sa faca asa ceva in public – GALERIE FOTO

@ Este de-a drepul de pus in rama si de transmis mai departe nepotilor si stranepotilor, peste zeci si zeci de ani! @ Totul este dezvaluit de unul dintre cele mai spectaculoase, originale si fermecatoare personalitati ale Iasului @ In prim-plan este un mare si istoric cartier al fostei capitale a Moldovei, alaturi de un intreg sir de oameni care au adus glorie si faima urbei @ Cu siguranta, asa cum povesteste actorul Petru Ciubotaru, marele actor al Teatrului National Vasile Alecsandri, un asemenea fenomen este unic in toata lumea @ Urmariti, doar pe www.bzi.ro, interesanta si fabuloasa „aventura” plecata din cartierul Tatarasi, a unei mari pleiade de mari actori ai Nationalului, in frunte cu Miluta Gheorghiu, Constantin Ramadan, Nicolae Suba, Costache Sava sau Aurel Munteanu

E vorba de una dintre cele mai spectaculoase, originale si fermecatoare povesti legate de mari personalitati culturale si artistice ale Iasului! In prim-plan este un mare si istoric cartier al fostei capitale a Moldovei, alaturi de un intreg sir de oameni care au adus glorie si faima urbei. Asa cum povesteste actorul lengendar si marcant Petru Ciubotaru, de la Teatrului National (TNI) Vasile Alecsandri, un asemenea fenomen nu mai este cunoscut nicaieri in lume.

stirilebzi.ro

Se acordă un nou ajutor de la minister! Cine va primi banii

Stirile PROTV

Meseria din România în care veniturile cresc în ritm amețitor. Salariile s-au apropiat de cele din străinătate

Fenomenalul cartier al Iasului, loc de bastina al marilor actori de la National

Pe acest plan, reporterii cotidianului BUNA ZIUA IASI (BZI) au obtinut detalii si amanunte extrem de interesante despre fabuloasa „aventura” plecata din cartierul Tatarasi, a unei mari pleiade de mari actori ai Nationalului, in frunte cu Miluta Gheorghiu, Constantin Ramadan, Nicolae Suba, Costache Sava sau Aurel Munteanu, chiar de la hatrul Petru Ciubotaru. „Inclusiv eu, in copilarie, am trait multe in cartierul de altadata al Tatarasiului. Aveam un unchi acolo, care era o mare figura, fiind altoitor adica de ocupa de ceea ce inseamna altoirea copacilor… Acum, asta ca sa stie iesenii, cartierul de atunci al Tatarasilor era unul cu totul diferit de felul in care arata acum! Erau foarte multe case, frumos aranjate si cu gradini, livezi fermecatoare in gradini. Ori, unchiul meu era renumit la acele vremuri, iar eu imi petreceam mult timp pe acolo, mergand cu vara mea care avea probleme de sanatate, sa o plimb sau sa o dau in leagan. Ei, dincolo de toate acestea, vreau sa va spun ca acest cartier este unic in lume si asta dintr-un motiv de-a dreptul spectaculos… Dupa anul 1900, si pana dupa Cel De-Al II-llea Razboi Mondial, de aici au plecat marii actori ai Nationalului precum: Miluta Gheorghiu, Constantin Ramadan, Nicolae Suba, Costache Sava, Aurel Munteanu, Gica Popovici, Aglae Pruteanu, Stefan Dancinescu, Costache Sava, Nicolae Venias, si numele sunt mult mai multe decat acestea, va asigur eu de asta. Repet, asa ceva nu mai gasesti in alt loc de pe acest pamant. E drept, in toate acestea a contat faptul ca aici era si vechiul Ateneu Tatarasi, loc care a fost un important pilon in a conduce la aparitia unui asemenea fenomen miraculos”, rememoreaza Petrica Ciubotaru.

Citeste si: Doua premiere exceptionale vor avea loc la Teatrul National din Iasi

„Marele Frumos” de pe dealul Tatarasilor

Peste toate acestea, una dintre marile figuri si personalitati ale scenei de la Teatrul National si din intreaga tara a fost „frumosul” si „Misteriosul” actor Aurel Munteanu. Nascut taman printre livezile si placutele si frumoasele strazi tatarasene, acesta poate fi considerat cu siguranta unul dintre cei mai spectaculosi si impresionanti oameni ai urbei, asta la mijlocul secolului trecut. „Din aceasta intreaga pleiada de mari actori ai Iasului, se distinge Aurel Munteanu, un mare actor despre care stiu prea putini si care nu prea a fost bagat in seama pana acum. El s-a nascut chiar in anul 1900, in acest frumos cartier al Iasului, si a murit in 1962. El a fost remarcat de regizorul Ion Sava si a avut o serie de reprezentatii teatrale, atat la Iasi, cat si la Bucuresti, de exeptie… Era un barbat inalt, frumos si cu un sarm aparte, pe care l-am cunoscut personal. Drept sa va spun, regizorul Ion Sava il imbraca in smoching, anume in cunoscutul costum de gala, ii infasura pana si p…, ca sa dea bine in pantaloni… Si uite asa, toate femeile intorceau capul dupa el, ieseau la strada din curte doar sa-l vada, chiar daca nu aveau treaba sa faca asta. Aurel Munteanu mergea cu trasura, alaturi de doi caini, si facea un adevarat spectacol stradal! Vreau sa va spun ca el a fost si legionar, tocmai de aceea a fost nevoit sa plece, ca sa-si piarda urma o perioada, undeva pe la Arad. As vrea sa mai spun ca, pentru ca la noi, taman la National, nu prea avea loc, a trebuit sa se duca la Bucuresti, scena unde a avut o serie de reprezentatii fulminante si de aur. Din pacate, putini mai stiu despre el sau il rememoreaza, si este ceva care nu-i corect. Cred ca ar cam trebui sa readucem in fata publicului si povestile marilor oameni ai orasului, si mai ales asta care este legata de cartierul Tatarasi si de intreaga pleiada de mari actori”, mai dezvaluie Ciubotaru. 

Teatrul National, complacut într-o existenta artistica rutiniera

Plecand de la acest fenomen, si asta ca o comparatie cu ceea ce se intampla acum pe scena Nationalului iesean, timp de un deceniu dupa încheierea Primului Razboi Mondial (1918 – 1928 – n.r.), Teatrul National din Iasi se complacuse într-o existenta artistica rutiniera, spectacolele fiind realizate în nota naturalist-realista si înscriindu-se într-un orizont de asteptari îngust. Tocmai de aceea merita remarcat si de readus in memoria publicului iesean ceea ce a insemnat apartia generatiei de actori originari din cartierul Tatarasi pentru istoria celui mai vechi teatru modern din intreaga tara. „Timp de un deceniu dupa încheierea Primului Razboi Mondial, Teatrul National din Iasi se complacuse într-o existenta artistica rutiniera, spectacolele fiind realizate în nota naturalist-realista si înscriindu-se într-un orizont de asteptari îngust. Directorii care se perindasera la conducerea institutiei dupa 1920 cultivau vechea scoala a declamatiei, iar repertoriul pe care-l promovau era format din piese submediocre, în special farse si melodrame; apoi, din motive economice, suprimasera postul de director de scena, montarile spectacolelor fiind asigurate de actorii mai în vârsta, considerati posesori ai unei experiente suficiente în domeniu.

Citeste si: Momente de SPECTACOL ISTORIC in aceasta seara, in Sala Mare a Nationalului iesean

Ca urmare, spectacolele nu dadeau roade nici în plan estetic, nici la încasari. Pentru acesti actori-directori de scena regia era bazata pe text, cu palide insertii expresioniste sau simboliste. În absenta unui regizor profesionist, apt sa asigure coeziunea artistica a reprezentatiei, interpretii jucau adesea într-o maniera personala, în discordanta cu tema piesei. Într-un cuvânt, situatia teatrului iesean era grava si se simtea acut nevoia unei primeniri. Numirea esteticianului si lingvistului Iorgu Iordan în  fruntea Teatrului National din Iasi, la 20 noiembrie 1928, a deschis calea reformarii institutiei. Iorgu Iordan îsi da seama de necesitatea angajarii rapide a unui director de scena cu performante artistice, capabil sa aduca schimbari radicale la nivelul jocului actorilor si al constructiei unui spectacol. La 5 aprilie 1929, el aduce la cunostinta ministerului de resort decizia de angajare a lui Aurel Ion Maican pe postul de director de scena. La 1 mai 1929, proaspatul angajat avea sa înceapa o istovitoare si complexa munca de reformare a institutiei”, sintetizeaza Vera Molea in articolul intitulat „Aurel Ion Maican II Perioada Ieseana”.

Citeste si: Spectacol aniversar la Nationalul iesean