Partidul S.O.S. România condamnă ferm ipocrizia și spectacolul mediatic care au înconjurat inaugurarea Catedralei Naționale, un lăcaș sfințit cu sudoarea, speranța și credința poporului, ocupat cu prioritate de politicieni, generali și privilegiați ai sistemului.
În fața lui Dumnezeu nu există scaune rezervate, invitații speciale sau acces pe bază de ecuson. În fața lui Dumnezeu toți suntem egali, indiferent ce credem și simțim. El știe că cei care s-au așezat smeriți la coadă, așteptând zece, douăsprezece ore în frig și ploaie, sunt adevărații mărturisitori ai credinței.
Merg de ani de zile la Pelerinajul Sfintei Cuvioase Parascheva și ca simplu cetățean și ca demnitar al statului roman. Întotdeauna am stat la coadă, am stat și 32 de ore, ceea ce nici un alt om politic nu a făcut. Acolo am simțit adevărata credință a acestui popor. Cine nu a stat la coadă pentru Dumnezeu, nu va păși niciodată în față în Împărăția Lui.
Aceia care au ocupat locurile din față folosindu-se de pozițiile înalte încredințate de oamenii de la coadă, au avut ocazia unică, într-o zi istorică, de a se mântui, dacă ar fi invitat poporul să le ia locul. Dacă ar fi arătat puțină compasiune pentru bolnavii și bătrânii care stăteau la coadă sau pentru femeile însărcinate și copii. Dar ei și-au băgat propriile lor odrasle în față, dându-le cel mai nepotrivit exemplu. Ar fi fost un gest creștinesc, o dovadă de smerenie și de recunoștință față de cei în numele cărora își construiesc carierele și privilegiile. Dar, din păcate, cei care conduc această țară s-au obișnuit să fie primii la onoruri, la funcții, la mese bogate, dar niciodată la jertfă, la post și la rugăciune.
Catedrala Mântuirii Neamului nu este o sală de protocoale și nici o tribună politică. Este Casa Domnului, zidită din jertfa românilor de rând, din impozitele celor care își plătesc dările la stat, din mâinile muncitorilor, din rugăciunile mamelor și lacrimile bătrânilor. România nu se va ridica prin ședințe și ceremonii, ci prin credință adevărată, prin smerenie și dreptate.
Nu vă faceți griji, va veni, cât de curând, ziua în care veți înțelege că în fața lui Dumnezeu nu există “bilet cu prioritate” și poate atunci vă veți recăpăta sufletul și veți deveni oameni.