În predica rostită în Duminica a 4-a după Rusalii, în cadrul slujbei oficiate în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” de la Reședința Patriarhală, Patriarhul Daniel a vorbit despre sensurile adânci ale Evangheliei din acea zi, cu accent pe tema smereniei, a credinței și a iubirii lui Dumnezeu pentru întreaga umanitate.
Cuvântul Patriarhului Daniel despre vindecarea unui om bolnav de altă religie
Plecând de la episodul biblic al vindecării slujitorului unui sutaș roman, Preafericitul Patriarh Daniel a arătat că acest gest al Mântuitorului depășește simpla vindecare trupească și are o semnificație profundă, de natură misionară. El a explicat că faptul că Hristos îl vindecă pe slujitorul unui om străin de credința iudaică și de neam neevreu este o prefigurare a răspândirii universale a credinței creștine. Acest act simbolizează deschiderea Evangheliei către toți oamenii, indiferent de originea lor sau de religia în care s-au născut.
Patriarhul a subliniat că iubirea lui Dumnezeu nu se limitează la un singur popor sau grup, ci se revarsă asupra întregii omeniri. Cazul sutașului roman, care făcea parte dintr-o armată străină și care provenea dintr-o cultură păgână, arată că mântuirea nu este condiționată de apartenența etnică sau religioasă, ci de sinceritatea și profunzimea credinței.
Prin credința sa, acest sutaș devine simbolul tuturor neamurilor care, deși inițial în afara legii lui Israel, vor ajunge să creadă în Hristos și să intre în Împărăția lui Dumnezeu. Așa cum a arătat Patriarhul, Domnul Iisus nu doar că a recunoscut credința acestui om, dar a și afirmat cu tărie că „mulți de la Răsărit și de la Apus” vor fi primiți în Împărăția Cerurilor, alături de Avraam, Isaac și Iacov – o referință directă la caracterul universal al mântuirii.
Patriarhul Daniel a evidențiat faptul că această profeție nu aparține unui viitor îndepărtat, ci își găsește începutul chiar în acel moment în care Hristos laudă public credința unui păgân. Prin acest gest, Mântuitorul le arată ucenicilor săi că adevărata credință nu este limitată geografic sau cultural, ci se află acolo unde omul are o inimă smerită și plină de încredere în Dumnezeu.
În predica rostită în Duminica a 4-a după Rusalii, Patriarhul Daniel a pus accent pe caracterul profund uman și spiritual al gestului sutașului roman care Îi cere lui Hristos vindecarea pentru slujitorul său bolnav. Preafericitul Părinte a subliniat că acest ofițer roman, deși ar fi putut să înlocuiască sluga fără prea mult efort, a ales în schimb să se preocupe sincer de starea ei, dovedind o iubire plină de milă și o credință izvorâtă din compasiune autentică.
Centurionul roman a devenit un exemplu de omenie și solidaritate
Patriarhul a remarcat faptul că sutașul nu caută ajutor pentru el însuși, ci pentru un subordonat, ceea ce arată o adâncă smerenie și o preocupare sinceră pentru cel aflat în suferință. Acest comportament, spune el, a fost atât de impresionant, încât Hristos l-a evidențiat public, lăudând credința sa în fața tuturor. Centurionul devine astfel un exemplu de omenie și solidaritate – nu doar un soldat al imperiului, ci un om cu suflet bun, care suferă alături de cel aflat în durere.
„Un conducător roman care se îngrijește cu atâta seriozitate de servitorul său bolnav ne arată o credință născută din iubire și o inimă în care suferința celuilalt devine propria lui suferință”, a explicat Patriarhul. Auzind despre minunile săvârșite de Iisus, sutașul prinde curaj și vine să-I ceară ajutor, cu speranța că și slujitorul său va putea fi vindecat.
Patriarhul Daniel a mai subliniat și mesajul de solidaritate socială pe care îl transmite atitudinea sutașului. Fără să țină cont de ierarhia militară sau de diferențele de statut, acesta recunoaște în sluga sa un om cu aceeași valoare în fața lui Dumnezeu. Asta, spune Patriarhul, este esențial: în fața bolii sau a suferinței, nu rangul sau funcția contează, ci demnitatea fiecărei ființe umane.
„Atitudinea sutașului ne arată că dincolo de funcții sau poziții sociale, ceea ce rămâne cu adevărat important este valoarea fiecărui om. Chiar dacă cineva nu mai este activ, din cauza unei boli sau a vârstei înaintate, el rămâne la fel de valoros în ochii lui Dumnezeu”, a subliniat Preafericitul Părinte. Cuvântul Patriarhului Daniel ne arată cum se poate vindeca un om de o altă religie.