Claudiu Târziu: „Basarabia. Lupta mea pentru reîntregirea națională”

Eu am Basarabia în sânge. Nu e o metaforă, ci o realitate de familie și de destin. Bunica mea paternă, Maria, s-a născut la Lipnic, în județul Soroca din România, astăzi în Republica Moldova. Prin ea, legătura mea cu acest pământ este una de neclintit. De aceea, ca om politic, mi-am asumat misiunea de a readuce Basarabia acolo unde îi este locul: la sânul Țării-Mamă, România, și, deci, în Europa.

Maia Sandu și drumul european al Republicii Moldova

Astăzi, 9 septembrie 2025, am asistat la Strasbourg la discursul președintelui Republicii Moldova, Maia Sandu, în plenul Parlamentului European. A vorbit mult despre noile pericole care amenință statele libere – mai ales cu privire la Republica Moldova și Ucraina – și modul în care unitatea și valorile europene pot fi consolidate.

A subliniat că prin rezistența sa în fața ofensivei ruse, Ucraina oferă timp de pace Republicii Moldova, dar și întregii Uniuni Europene. Și asusținut că alegerile parlamentare din Republica Moldova, care vor avea loc pe 28 septembrie, sunt cruciale pentru suveranitatea acestui stat și, în egală măsură, pentru securitatea UE.

În acest context, a apreciat că riscurile dezinformării și ale ingerințelor externe sunt majore.

Am spus și repet: sprijin procesul de integrare în UE a Republicii Moldova, chiar dacă idealul meu rămâne Unirea. Dacă nu putem face acum pasul istoric al reîntregirii, atunci aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană este soluția intermediară firească. Mai bine îi avem pe frații noștri protejați de umbrela europeană decât vulnerabili în zona gri a geopoliticii[2].

Însă reiterez condițiile sine qua non pentru ca Republica Moldova să parcurgă acest drum până la capăt.

Eliberarea de sub influența rusă

Am spus mereu, în Senatul României, în Parlamentul European, dar și de la tribuna Parlamentului de la Chișinău, că Basarabia nu are viitor câtă vreme rămâne prinsă în Comunitatea Statelor Independente (CSI), structură controlată de Moscova[3].

Începând cu 2023, guvernul moldovean a început să denunțe acordurile semnate și să se retragă din instituțiile CSI. Procesul este în desfășurare, dar pasul decisiv încă se lasă așteptat.

Tot în această direcție am pledat pentru derusificarea societății basarabene: limitarea limbii ruse în școli și administrație, eliminarea simbolurilor sovietice și întărirea legăturilor cu România și NATO.

Am propus chiar înființarea unui batalion comun de menținere a păcii cu sediul la Iași[6]. Din păcate, această idee nu a fost implementată.

Un alt punct crucial este independența energetică. Am cerut oprirea finanțării indirecte a regimului separatist de la Tiraspol și alimentarea Republicii Moldova prin România[7]. Deși s-au făcut pași înainte, situația rămâne gravă: Bucureștiul și Chișinăul permit încă regimului transnistrean să se autosusțină prin exporturi tolerate și energie subvenționată.

Transnistria – enclava de ocupație tolerată

Transnistria rămâne o rană deschisă. Acolo staționează peste o mie de militari ruși, o armată de ocupație. Chișinăul, în loc să blocheze regimul separatist, îl alimentează indirect: îi oferă pașapoarte, energie subvenționată și acces la piețele europene[8].

Paradoxal, mulți militari ruși din Transnistria au primit cetățenie ucraineană și, în contextul războiului, se prezintă drept „refugiați” în Europa. Este o sfidare, mai ales că însăși Constituția Ucrainei interzice dubla cetățenie.

De aceea, în martie 2023, i-am adresat președintelui Volodimir Zelenski o scrisoare deschisă, cerându-i să retragă cetățeniile acordate separatiștilor și militarilor ruși din regiune[9]. Un asemenea gest ar fi nu doar o probă de legalitate, ci și un act de solidaritate reală cu Republica Moldova și cu întreaga regiune.

Reafirmarea identității românești

Nu am acceptat și nu voi accepta niciodată falsul sovietic al „poporului moldovenesc”[10]. Există un singur popor pe ambele maluri ale Prutului: cel român. La fel, există o singură limbă pe care o vorbim ca națiune: limba română.

Am propus un tratat bilateral de cetățenie, prin care basarabenii să aibă aceleași drepturi ca românii de peste Prut[11]. Această idee nu a fost pusă încă în practică, dar rămâne esențială pentru apropierea dintre cele două maluri ale Prutului.

Delimitarea de trecutul comunist

Am cerut oficial retrocedarea bunurilor Mitropoliei Basarabiei confiscate de regimul sovietic[12]. În 2023, guvernul moldovean a decis să restituie clădirea fostului Seminar Teologic din Chișinău – o victorie simbolică și morală.

Totuși, alte măsuri – eliminarea simbolurilor sovietice și reabilitarea victimelor comunismului – întârzie nejustificat. Lupta pentru memorie și adevăr nu poate fi amânată la nesfârșit.

Concluzii de etapă

Unele dintre inițiativele mele au dat roade: pașii spre ieșirea din CSI sau retrocedarea Seminarului Teologic s-au făcut.

Evident, nu pretind că doar la cererea mea, căci cu siguranță au existat intervenții pe aceste subiecte din mai multe părți ale clasei politice românești și europene. Dar probabil au contat și pozițiile mele exprimate ca lider de partid, șef de grup parlamentar și președinte al Comisiei pentru Românilor de Pretutindeni din Senatul României, precum și ca europarlamentar, membru al Delegației la Comisia parlamentară de asociere UE-Republica Moldova.

Altele, precum batalionul comun de la Iași ori tratatul de cetățenie, rămân obiective pentru care voi continua să militez.

Pentru mine, Basarabia nu este o temă electorală. Este o parte din mine, din sufletul meu. Și nu mă voi opri până când vom fi din nou împreună – o singură familie în vechea vatră a națiunii române.