Zmeura, fructul recomandat de nutriționiști, poate preveni chiar afecțiunile oncologice

Fructul acesta deosebit este, dincolo de gustul fabulos, un adevărat medicament natural. Nu are contraindicații în nicio boală, nici măcar în diabet, cunoscut fiind faptul că diabeticii nu au undă verde la orice fruct, întrucât fructele conțin zaharuri, capabile să dea glicemia peste cap.

Însă zmeura face parte dintr-o categorie aparte de fructe care, deşi conţin un procent destul de ridicat de zaharuri, administrarea lor în doze de 150-200 de grame zilnic nu duce la creşteri notabile ale glicemiei. Mai mult, zmeura stabilizează glicemia, stimulează pancreasul (atât secreţia endocrină, cât şi cea exocrină), stimulează diureza şi normalizează valorile colesterolului.

Pentru diabetici, zmeura este fructul minune, conține puțin carbohidrați și are o mulțime de beneficii inclusiv pentru menținerea sănătății inimii. În orice caz, diabeticul primește din partea medicului curant cantitatea de fructe permisă și selecția personalizată, în funcție de nevoile fiecărui pacient.

Zmeură, fructul minune, este recomandată și în curele de slăbire, alături de toate fructele de pădure.

Tratamentul cu zmeură este foarte eficient, mai ales pentru prevenirea complicaţiilor cardiovasculare ale diabetului, dacă se renunţă la consumul de carne şi se mănâncă preponderent legume şi fructe.

Zmeură este un fruct gustos şi răcoritor, nu satisface doar nevoia de dulce, de ceva bun, ci are şi calităţi terapeutice. Există mai multe soiuri de zmeură, însă în tratamente e recomandată cea de pădure, care are boabele mici, de un roşu închis şi sunt foarte parfumate.

Zmeură de pădure conţine multe minerale: mangan, magneziu, calciu, zinc, potasiu, fosfor, dar şi vitaminele A, B1, B2, D şi P, plus vitamina C, care este prezentă în cantităţi impresionante. Trebuie spus, însă, că aceste vitamine şi minerale pot fi asimilate exclusiv din zmeura proaspătă şi, într-o măsură ceva mai mică, din cea congelată, nu însă şi din cea preparată termic. Ca atare, pentru a obţine efectele terapeutice aşteptate, ne vom orienta doar spre consumul fructelor ca atare, preparatele din ele fiind lipsite de efect.

Zmeură previne şi ajută la tratarea cancerului

Anumite substanţe conţinute de zmeură (fenoli) au un puternic efect anti-oxidant, împiedicând apariţia mutaţiilor şi malignizarea celulelor din organismul uman. Studii făcute în China şi în Statele Unite evidenţiază că cei care consumă frecvent fructe cum ar fi zmeura, cireşele roşii şi negre, murele, afinele, căpşunile, coacăzele negre au un risc mult mai scăzut de a face cancer decât persoanele care nu consumă aceste fructe. Mai mult, persoanele care au consumat aceste alimente-medicament şi ajung să aibă, totuşi, o formă a bolii canceroase, au şanse mult mai mari de supravieţuire.

Un studiu de medicină experimentală făcut în China sub conducerea dr. C. Huang arată că administrarea zmeurei reduce considerabil riscul de a dezvolta cancer la colon. Pe lângă polifenoli, şi fibrele alimentare, în care zmeura este foarte bogată, care curăţă sistematic tubul digestiv, sunt un factor activ în prevenirea cancerului de colon şi de rect. Administrarea zmeurei, câte 150-300 de grame pe zi, încetineşte evoluţia bolii, ajută la normalizarea tranzitului intestinal, precum şi la menţinerea tonusului fizic şi psihic al bolnavului de cancer.

Iată o reţetă incredibil de simplă şi cu rezultate, de asemenea, incredibil de bune: în fiecare dimineață şi seara, pe stomacul gol, se consumă câte 150 de grame de zmeură. Tratamentul se face pe o perioadă de minimum 4 săptămâni. Mulţi dintre cei care l-au urmat au remarcat o diminuare a dimensiunilor tumorii de la prostată. Deocamdată, deşi au fost raportate cazuri tot mai numeroase în acest sens, un studiu clinic nu a fost încă realizat. Cercetătorii au avansat ipoteza că efectul extraordinar al zmeurei în cancerul de prostată s-ar datora efectului reglator hormonal al acestui fruct, resimţit mai ales la nivelul gonadelor. Este de remarcat şi faptul că ameliorări considerabile prin administrarea zmeurei au fost raportate în cazul adenomului de prostată.