Volum mediu eritrocitar. Ce afecțiune te ajută să identifici dimensiunea globulelor roșii

Pentru a asigura capacitatea ideală de a transporta oxigenul este bine să ai un volum mediu eritrocitar. Acesta este important pentru a schimba oxigenul în țesuturile organismului uman. Eritrocitele trebuie să aibă o serie de caracteristici, printre care se numără și volumul. Dimensiunile prea mari vor cauza trecerea dificilă a celulelor sanguine prin cele mai mici capilare. Iar o dimensiune mică va duce la un conținut insuficient de hemoglobină în interior. În ambele cazuri, riscul de hipoxie crește. Adică are loc înfometarea cu oxigen și o serie de consecințe care sunt dăunătoare pentru întregul organism.

Eritrocitele sunt celule roșii din sânge, care sunt principalele elemente formate din sânge. Conțin hemoglobină, o proteină care transportă oxigenul de la plămâni către țesuturi și organe. Constă dintr-o proteină globină și un complex de pietre prețioase care conține fier care se poate lega de oxigen. La unii oameni, procesul de „asamblare” a hemoglobinei poate fi perturbat, ceea ce se reflectă în aspectul și dimensiunea globulelor roșii. O modificare a numărului de celule roșii din sânge este de obicei asociată cu modificări ale nivelului de hemoglobină. Când numărul de globule roșii și nivelul hemoglobinei sunt reduse, pacientul are anemie, când acestea sunt crescute, policitemie. Indicii eritrocitelor vă permit să evaluați dimensiunea globulelor roșii și conținutul lor de hemoglobină. Ele caracterizează celulele în sine, și nu numărul lor, drept urmare sunt parametri relativ stabili.

Volum mediu eritrocitar. Din ce cauze acesta poate fi deviat

Un volum mediu și normal eritrocitar este de 80-100 de femtolitru. Scăderea acestui indicator se numește „microcitoză” și este tipică pentru mai multe boli.

În primul rând un dezechilibru eritrocitar apare atunci când crește concentrația de săruri în mediul extracelular sau scade cantitatea de lichid. Pentru a menține echilibrul, lichidul trece din mediul intracelular în exterior, rezultând o scădere a capacității celulelor în sine. Această afecțiune este caracteristică deshidratării. Aceasta apare atunci când o persoană suferă de vărsături incontrolabile, diaree, arsuri extinse, deficiență de apă și sete în condiții calde, pierderea umidității cu transpirație crescută. De asemenea, simptomul se poate manifesta și la un pacient care suferă de o patologie renală și endocrină.

Uneori, un volum mediu eritrocitar este deviat din cauza prezenței paraziților. De asemenea, fenomenul se poate manifesta din cauza icterului, indigestiei, celulelor epiteliale scuamoase, tulburărilor intestinale, secreției sângeroase din canalul anal, dureri musculare și din cauza eozinofiliei.

În cazuri mai rare, acest simptom apare din cauza reducerii sintezei hemoglobinei din cauza deficitului de fier sau a modificărilor metabolismului acestuia în organism, precum și în boli genetice și anemie cu înțepături în cap. Multe persoane suferă de acest simptom în urma unor leziuni toxice ale măduvei osoase, de exemplu după o intoxicație cu plumb.

Alte afecțiuni care perturbă volumul de femtolitri. În ce cazuri se observă acest fenomen

De asemenea, un volum deviat de femtolitri se poate observa atunci când suferi de macrocitoză, o creștere a volumului mediu de RBC peste 100 femtolitri. Acesta se observă atunci când suferi de deficiențe de acid folic și vitamina B12. Hipotiroidism și disfuncție hepatică, în special cu leziuni cauzate de alcool provoacă un volum ridicat eritrocitar și monocite scăzute.

În cazul femeilor, acest fenomen se poate manifesta în urma utilizării pe termen lung a contraceptivelor orale, citostaticelor. Aceste pastile afectează și numărul de trombocite. De asemenea, persoanele care au tratat o afecțiune cu ajutorul antibioticelor puternice, dexametazonei, imunosupresoare și medicamentelor împotriva cancerului sunt predispuse să aibă un volum modificat de femtolitri.

Determinarea unui volum mediu eritrocitar împreună cu alți indici crește semnificativ valoarea clinică a unei hemoleucograme complete și permite diagnosticul diferențial al anemiei. Ultimul punct este foarte important, deoarece diferitele tipuri de anemie pot avea abordări fundamental diferite ale tratamentului și prevenirii.