Virgil Popescu a furat de a rupt

Sunt ani de zile de când am atras insistent atenția asupra faptului că românii sunt furați la facturile de energie prin complicitatea ministrului de resort din acea vreme, Virgil Popescu. Acum, în fine, în urma unei minuțioase investigații, Curtea de Conturi a descoperit o fraudă de șapte miliarde de lei, comisă în 2022. În mod normal trebuie să urmeze de îndată o anchetă penală. Iar pe urma banilor vor trebui descoperiți toți complicii lui Virgil Popescu. În jos, pe orizontală și pe verticală.
Frauda de șapte miliarde de lei, făcută în plină criză și direct pe seama cetățenilor României, este doar ce s-a descoperit. Ce nu s-a descoperit încă, nu se pune. Să facem deci o analiză până una alta exclusiv în baza constatărilor Curții de Conturi. În esență, această sumă colosală de bani a fost prăduită prin subvenționarea furnizorilor de energie, sub forma unor compensări acordate de stat în schimbul menținerii costurilor în anumite limite. Curtea de Conturi a descoperit și dovedit faptul că s-au acordat compensări sub semnătura lui Virgil Popescu, în calitatea sa de ministru al Energiei, unor furnizori care nu aveau acest drept. Acestora le-a fost pusă la dispoziție din senin o adevărată mină de aur. Dar nu chiar din senin.

S-a scris mult în România despre „băieții deștepți din Energie”, au fost date în acest sens exemple concludente, dar nu s-a făcut nimic pentru curmarea acestei stări de lucruri, care mută practic bani din buzunarul fiecărui cetățean în portofelul de aur al câtorva chivernisiți. Acest mecanism a fost creat prin utilizarea cu rea credință, frauduloasă, a unei recomandări altfel corecte a Uniunii Europene. În România, ca și în alte state, energia electrică este furnizată de mai mulți producători. Există energie hidro, există energie produsă de centralele atomice, exista și încă mai există parțial energie pe cărbune, pe gaze, energie eoliană și, mai nou, energie bazată pe utilizarea panourilor fotovoltaice. Aceste forme de energie au costuri de producție diferite și, firește, fiecare cetățean, în mod clar ar fi interesat să achiziționeze doar energia cea mai ieftină. Ceea ce nu este posibil. Și atunci furnizarea de energie funcționează în baza unor coșuri în care este pusă energia în mod proporțional de la toți producătorii și apoi vândută populației și altor consumatori la prețul mediu rezultat. Ei bine, de toată această operație nu se ocupă statul, ci o serie întreagă de intermediari necontrolați de nimeni, pe care presa i-a numit „băieții deștepți din Energie”. Pentru a deveni „băiat deștept”, e necesar să dispui de un computer, de un soft, de un personal alcătuit din doi-trei funcționari, dar, în primul și în primul rând, de relații sus puse. Pentru că nu oricine poate deține cheia seifului cu comori. „Băieții deștepți din Energie” nu sunt prea numeroși, în schimb cei mai mulți dintre ei sunt invizibili. Cu câteva excepții, pe care presa de altfel le-a devoalat, personaje care trăiesc la vedere în cele mai scumpe locații din lume și fac cheltuieli exorbitante nu numai pentru ei înșiși, ci și pentru protectorii lor din politică, din serviciile secrete, din justiție și așa mai departe. Sunt „băieți deștepți” care raportează câștiguri zilnice – atenție zilnice, nu e nicio greșeală – de sute de mii de euro. Câștiguri curate, dintr-o operațiune murdară.

Modul în care în România este organizat acest jaf, care până la urmă este suportat de cetățeni, presupune de fiecare dată existența unui grup criminal organizat, în baza unor acte și fapte de mare corupție răsplătite din belșug.

În esență, Virgil Popescu, unul dintre fruntașii Partidului Național Liberal, înșurubat la conducerea Ministerului Energiei și menținut acolo în ciuda valului de critici justificate pe care le-a generat, s-a ocupat cu ingineria descrisă mai sus. Este evident că a luat șpagă din belșug, numai că acest lucru nu mai poate fi dovedit de Curtea de Conturi, pentru că urmărirea banilor negri nu intră în competențele respectivei instituții. Este evident că la rândul lui a împărțit o parte din pradă cu cei care l-au protejat de la nivelul conducerii partidului și statului nostru de drept. Numai că nici demantelarea acestor relații nu intră în atribuțiile Curții de Conturi. Și nici modul în care, pe tot felul de canale obscure, au circulat sumele colosale de bani pe care până la urmă le-am plătit noi toți.

Este motivul pentru care e necesar să intre pe fir procurorii, cei care până în prezent au fost legați la ochi și s-au făcut că nu cunosc dezvăluirile furnizate de presă sau chiar de către unii oameni politici, care s-au manifestat în raport cu acest jaf, inclusiv sub forma unor interpelări parlamentare. Acum mingea este la vedere, în curtea procurorilor. Nu au altceva de făcut decât să ia urma banilor. Și nu au de cercetat decât un număr relativ mic de „băieți deștepți” și pe cei care i-au protejat.