Uree serică scăzută. Ratele reduse pot semnala mai multe boli

Uree serică scăzută din sânge poate semnala o boală hepatică. Ureea serică este sintetizată în ficat din amoniac și dioxid de carbon, transportată de sânge la rinichi, unde este filtrată prin glomerul și apoi excretată în urină.

Ureea este o substanță osmotic activă. Astfel, acumularea ei duce la edem la țesuturile organelor parenchimatoase. Aceste organe sunt ficatul, rinichii, plămânii, splina, pancreasul, glanda tiroidă, sistemul nervos central și țesutul subcutanat. O creștere a concentrației de uree de mai multe ori față de normă, însoțită, de regulă, de un sindrom clinic pronunțat de intoxicație, se numește uremie. Nivelul de uree din sânge este redus în multe boli hepatice. Acest lucru se datorează incapacității celulelor hepatice deteriorate de a sintetiza uree, care, la rândul său, duce la o creștere a concentrației de amoniac în sânge și la dezvoltarea encefalopatiei hepatice.

Uree serică scăzută. Ce afecțiuni poate indica rezultatul analizei?

De cele mai multe ori, un rezultat al analizei care indica uree serică scăzută semnalează insuficiență hepatică, ciroză, hepatodistrofie acută, tumori hepatice, probleme cu rinichii și comă hepatică. De multe ori, acest diagnostic poate indica intoxicații cu otrăvuri hepatotoxice, precum fosfor, arsenic și supradoze de medicamente.

În unele cazuri, ureea serică indică acromegalie, o boală hormonală caracterizată prin creșterea producției de hormon somatotrop. Acest rezultat al analizei poate fi influențat de post sau de o dietă vegetariană săracă în proteine.

De multe ori, ureea serică cu o rată redusă semnalează o încălcare a absorbției intestinale, de exemplu, în timpul unei boli celiace. Multe persoane suferă de acest rezultat în timpul unui sindrom nefrotic, suferind de o excreție crescută de proteine ​​în urină și scăderea nivelului de proteine ​​​​în sânge.

Ureea serică poate fi scăzută din cauza creșterii producției de hormon antidiuretic și, ca urmare, a apariției hipervolemiei patologice, adică o creștere a volumului sângelui circulant. Acest indicator poate apărea și drept consecință a dializei.

Factorii care afectează indicatorii. Pregătirea pentru procedură

Un număr mare de medicamente luate într-o perioadă scurtă de timp afectează nivelul ureei. În special cefalosporinele, cisplatina, aspirina, tetraciclinele și diureticele tiazidice contribuie atât la creșterea ureei, cât și la scăderea acesteia.

Concentrația de uree poate fi influențată de cantitatea de proteine ​​consumată de o persoană. În medie, în organism se formează până la 30 de grame de uree pe zi din fiecare 100 de grame de proteine. În mod normal, la copii și femei, nivelul de uree este ușor mai scăzut datorită masei musculare mai reduse decât la bărbați. O scădere a nivelului acestui indicator are loc în timpul sarcinii din cauza creșterii volumului sanguin. La copiii mici, din cauza sintezei crescute de proteine, nivelul de uree este oarecum redus.

La vârstnici, nivelul ureei din sânge poate crește din cauza incapacității rinichilor de a menține în mod adecvat densitatea urinei. O creștere a nivelului de uree poate fi observată pe fondul foametei și al efortului fizic excesiv.

Se recomandă donarea sângelui pentru cercetare dimineața, pe stomacul gol. În 24 de ore înainte de a lua sânge, este necesar să se abțină de la efort fizic intens și consumul de alcool. Nu fumați cu o oră înainte de examinare.

Este indicat să luați medicamentele de dimineață după ce vi s-a luat proba sânge. Reduceți cantitatea de produse din carne din dietă cu 2-3 zile înainte de studiu.

Înainte de donarea sângelui pentru a identifica uree serică scăzută nu trebuie efectuate următoarele proceduri. Printre acestea se numără injecții, puncție, masaj general al corpului, endoscopie, biopsie, ECG, examen cu raze X, în special cu introducerea unui agent de contrast sau dializa. Dacă, totuși, a existat o ușoară activitate fizică în ziua studiului, trebuie să vă odihniți cel puțin 30 de minute înainte de a dona sânge.