Un profesor din Iași, care 16 ani a făcut naveta, povestește ce înseamnă să faci carte într-o localitate îndepărtată din județul Iași. Profesorul Ioana Diaconu dezvăluie o altă față a învățământului de la țară

Profesor din Iași, care 16 ani a făcut naveta, povestește ce înseamnă să faci carte într-o localitate îndepărtată din județul Iași! Ioana Diaconu, care predă la Țibana, oferă mărturii și destăinuiri despre pasiune, muncă, sacrificiu, bucurii inegalabile alături de elevi minunați.

„Asta mi-am dorit, asta am iubit și iubesc…! Din prima am ales să predau la țară, chiar dacă nici nu știam unde este pe hartă școala din mediul rural unde voi ajunge… Copiii de la țară sunt minunați, au o sensibilitate și o creativitate aparte!”, mărturisește Ioana Diaconu

O filă de poveste  desprinsă din România profundă, sinceră și naturală! Aceasta o are în prim-plan pe Ioana Diaconu, profesor de Limba și literatura română într-o îndepărtată școală de la țară din județul Iași. De 16 ani predă cu pasiune, implicare, sensibilitate și devotament copiilor care au trecut, sunt sau urmează să învețe la Școala Profesională de Industrie Alimentară din îndepărtata localitate Țibana.

Prof. Ioana Diaconu: „Copiii de la țară sunt minunați, au o sensibilitate și o creativitate aparte”, mărturisește Ioana Diaconu

Reporterii Cotidianului BZI au dialogat cu profesorul Ioana Diaconu și au aflat ce stă în spatele activității de la catedră, de ce a ales un asemenea drum și care au fost momentele grele pe care le-a trăit. Din cei 16 ani de carieră, cadrul didactic a petrecut 15 în localitatea Țibana.

„Asta mi-am dorit, asta am iubit și iubesc…! Din prima am ales să predau la țară, chiar dacă nici nu știam unde este pe hartă școala din mediul rural unde voi ajunge… Copiii de la țară sunt minunați, au o sensibilitate și o creativitate aparte! Eu sunt originară din orașul Roman, județul Neamț. Datorez mult părinților mei, tot ceea ce sunt. Mama a fost cea care m-a încurajat să fiu profesor, ea fiind mai aproape de zona umanistă. Tatăl meu era apropiat de domeniul real, însă m-a lăsat să-mi aleg drumul dorit în viață”, mărturisește Ioana Diaconu.

Ioana Diaconu: „I-am învățat pe copii mai întâi să dăruiască și apoi să primească ceva de la viață”

Mai departe, profesorul Ioana Diaconu nu a preferat doar să predea, să-și vadă pur și simplu de activitate la catedră. S-a implicat dincolo de orele de curs și a încercat să le insufle valorile fundamentale în viață, să fie mai buni.

„Elevilor mei, mereu, le-am arătat ce însemnă să dăruiești, să faci o faptă bună pentru cei care au nevoie și mai apoi să vadă ce înseamnă să primești. Este minunat să vezi ce bucurie au când pot face un bine, când pot ajuta pe cineva… Da.., e o lume aparte la țară, cu toate că nu mai este acel loc idilic, patriarhal, cum era cândva. Sunt probleme, sunt greutăți, dar trebuie mers înainte. Din păcate, nu pot fi ajutați cu toții, depinde și de ce este acasă. E și multă sărăcie, agresivitate și sunt situații când nu ești tratat cum trebuie, mai greșești și te întristezi! Totuși, trebuie să mergi mai departe, să oferi mai mult fără să aștepți laude, deoarece aceasta este misiunea ta”, consideră profesorul Ioana Diaconu.

Nu a fost totul perfect! În anul 2011, Ioana Diaconu a decis să plece din țară și să nu se mai întoarcă în România

Desigur, au fost și momente de cumpănă, de răscruce! Astfel, în anul 2011, când salariile cadrelor didactice s-au diminuat cu 25 la sută, Ioana Diaconu  povestește că decis să plece defintitiv din țară.

„Da, a fost și acest moment trist, plin de dezamăgire. Asta a fost în anul 2011, când s-au tăiat salariile și, mai mult ca oricând, se lovea în profesori, se spunea că sunt bugetari care nu fac nimic. Eu stăteam în chirie, făceam naveta la țară și chiar nu puteam trăi la limită. Dincolo de pasiune, implicare și devotament, fiecare dintre noi are nevoi, trebuie să-și plătească cheltuielile. Astfel, am decis să plec în străinătate, în Marea Britanie, cu gândul de a nu mă mai întoarce acasă. Am stat un an, dar nu m-am putut adapta și m-am întors. Sincer să vă spun, când am revăzut câmpurile din țară, căpițele cu fân, am avut o senzație care nu poate fi descrisă în cuvinte”, arată profesorul Diaconu.

„E de datoria mea, ca dascăl, să-mi fac treaba, să mă implic și, dincolo de cunoștințele teoretice, să le insuflu valori, speranță pentru viitor copiilor”, simte Ioana Diaconu

Dincolo de toate acestea, Ioana Diaconu nu regretă drumul ales și crede că cel mai frumos este să poți modela un viitor om matur, să-i arăți care sunt valorile de la care nu trebuie să se abată.

„Nu este totul să le oferi cunoștințe teoretice elevilor tăi…! Esențial este să le oferi adevărate repere în viață, să le insufli adevăratele valori. Lumea la Țibana este alta, schimbată față de anul 2004, când am ajuns acolo. Nu este ruptă de realitate și de modernitate. Apoi, poate uneori avem tendința să-i certăm pe elevi că vin cu cizmele murdare la școală și nu le curăță la intrarea în școală, dar nu știm de ce se întâmplă asta, câte lipsuri au… Mai mult, ce drame sunt acasă, cât le este de greu și poate că nu au parte de afecțiune, poate muncile la câmp sau cu animalele nu le permit să fie mereu cu gândul la clasă…

Profesorul nu poate face totul, nu poate garanta că prin muncă, corectitudine vei reuși când un copil are anturaj și vede alt tip de exemple, negative. Sunt un profesor sever, dar ce părinte nu e dur cu al său copil spre binele lui? Au fost și tristeți, și supărări, au fost și greșeli, eșec, dar important este să mergi înainte pentru a face cât mai mult bine. Acești copii merită din plin să aibă parte de un tratament corect”, simte Ioana Diaconu.

„La țară se poate face performanță cu elevii! E o satisfacție uriașă să vezi că un copil pleacă de jos și poate lua note bune, decente”, detaliază Ioana Diaconu

Un alt detaliu relevant legat de ceea ce înseamnă munca unui profesor la țară și care este scos în prim-plan face referință la efortul și implicarea de care trebuie să dea dovadă un profesor pentru a reuși să ridice un elev dintr-un asemenea mediu.

„Da, la țară se poate, mai greu, ce-i drept, cu sacrificiu și uriaș efort, să se facă performanță la școală. Am avut copii care au ajuns la licee importante din Iași, au participat la concursuri… E o satisfacție uriașă să vezi că un copil pleacă de jos și poate lua note bune, decente. E o mare performanță care trebuie apreciată. Din păcate, simt că este un proces de denigrare pentru profesori și majoritatea sunt catalogați. Nu este perfecțiune, doar că nu trebuie făcute generalizări. Privesc cu întristare cum așa-ziși «influenceri», tot felul de «specialiști» dau verdicte! E dureros și aici am o mare mâhnire”, a concluzionat, cu tristețe, profesorul de Limba și literatura română Ioana Diaconu de la Școala Profesională de Industrie Alimentară din îndepărtata localitate Țibana.