Un medic rezident din Iași care a stat 40 de zile în infernul din spitalul Suceava face destăinuri cutremurătoare: „Vedeam pur și simplu cum plămânii bolnavilor se făceau bucăți”

Un medic rezident din Iași care și-a încheiat misiunea în Suceava povestește ce a văzut acolo. Aceasta și-a lăsat familia plângând și a plecat în cea mai grea experință din viața ei. Ceea ce a văzut în spitalul din Suceava este greu de imaginat

Alina Cigoli este medic rezident în anul 5 la Medicină de urgență în Iași. Are 30 de ani și a fost primul medic rezident care a pășit în spitalul groazei din Suceava. Aceasta a revenit recent la Iași, după 40 de zile în care a muncit încontinuu, și a povestit pentru Cotidianul „Bună Ziua Iași” detalii din experiența sa. Tânăra a petrecut zile greu de descris în orașul cu cele mai multe cazuri de coronavirus din România. Acum, la final de misiune, aceasta povestește cum arăta spitalul când a ajuns, cum arăta când a plecat și, totodată, cât de greu i-a fost să se despartă de familia ei pe care a lăsat-o la Iași plângând. Fiica ei de 4 ani a înțeles cu greu că mama ei, îmbrăcată în costum roșu, a plecat să salveze oameni.

Medicul rezident a revenit acasă după 40 de zile

Pe data de 23 martie, medicul Alina Cigoli a plecat cu o colegă în misiune la Spitalul Județean Suceava, acolo unde era declarat focar de infecție. A fost anunțată că va petrece, mai întâi de toate, o săptămână la Rădăuți, locul unde erau transferate toate urgențele din zonă. Și-a sărutat copilul și soțul și cu lacrimi în ochi a plecat în cea mai grea aventură profesională.

„Am luat o decizie rapidă. Nimeni nu se aștepta. Am fost anunțați de situația în care se aflau colegii din Suceava și am decis să plec. Eu m-am născut în Suceava și am simțit că e datoria mea să o fac. Împreună cu o colegă am petrecut acolo 40 de zile. Pe data de 30 aprilie am avut ultima zi de lucru acolo. Am revenit acasă, iar acum stau în autoizolare timp de 14 zile, iar apoi voi reveni la lucru”, spune dr. Alina Cigoli.

Familia s-a impacientat, dar i-a acceptat decizia

Deși toată familia s-a impacientat aflând decizia medicului rezident, acest lucru nu a oprit-o să plece în misiunea pe care deja o acceptase. Soțul acesteia a rămas acasă cu fetița lor în vârstă de patru ani și și-a lăsat soția să plece în cea mai grea experiență din viața amândurora.

„Am lăsat acasă fetița de patru ani care a început să plângă când am plecat. Am lăsat soțul care se îngrijora de toată situația care exista la Suceava. Părinții mei s-au impacientat și ei, dar acest lucru nu m-a oprit să plec. Mă durea, știam că va fi greu, așa cum de fapt a și fost, dar știam că aceasta este menirea mea de medic. În momentul în care mi-am ales această specializare eram proaspăt căsătorită, eram însărcinată, iar soțul meu a înțeles că aceasta este meseria pe care am ales-o. El a crescut singur fetița noastră de la vârsta de trei luni”, adaugă medicul.

Medicul: „Mi-am sunat familia și am început să plâng”

Doctorul Alina Cigoli își amintește cu greu de primele zile petrecute ca specialist în Spitalul Județean Suceava. Imediat ce s-a redeschis după dezinfecție, aceasta povestește că toată lumea era extrem de panicată. Cu toții se temeau pentru viața lor. Abia când a ajuns acolo a înțeles ce înseamnă, de fapt, coronavirus.

„Am plecat benevol, nimeni nu ne-a impus. Îmi amintesc primele zile acolo, în cel mai mare focar din țară. În primele zile, numărul de pacienți era extrem de mare. Îi vedeam cum vin câte cinci, șapte într-o ambulanță. Cu toții aveau coronavirus. Inițial nu am crezut nici eu în puterea de infectare cu acest virus. Am înțeles asta în Suceava, când pacienți tineri și bătrâni ajungeau în UPU și trebuia să-i consult. Le verificam plămânul prin Computer Tomograf și vedeam efectiv cum plămânii le erau bucăți, plămânul dispărea. Atunci mi-am sunat familia și am început să plâng la telefon. Am simțit că vreau să renunț”, își amintește dr. Alina Cigoli.

Au fost momente grele în care medicul rezident a vrut să renunțe

Focarul de infecție din Suceava, numărul mare de pacienți care ajungeau zilnic la spital, volumul mare de muncă, panica și teroarea de pe străzi, au provocat răni adânci în sufletul medicului. Aceasta povestește că ziua lucra în spital, iar noaptea, după ce-și vedea online familia, se închidea în camera ei și începea să plângă. Despre aceste lucruri, nimeni nu vorbește.

„Cred că fiecare coleg de-al meu se întorcea în cameră și plângea după ce se termina tura. A fost o presiune extrem de mare. Au fost momente grele în care m-am gândit să renunț și să plec. Fetița mea plângea la telefon că voia să mă vadă acasă, eu plângeam de dorul lor și de faptul că vedeam moartea în fiecare zi. Nu am renunțat. Am rămas acolo oricât de greu a fost. Aceasta e meseria mea”, mai spune dr. Alina Cigoli.

Cei mai speriați pacienți erau tinerii

Medicul povestește că cei mai speriați pacienți cu coronavirus care ajungeau la spital nu erau bătrânii, ci tinerii. După ce îi consulta, tinerii făceau stop cardio-respirator și mureau. Se uita cu spaimă cum se sting unul câte unul. Cea mai mare durere era că acești tineri erau de o vârstă cu ea.

„Cei mai panicați pacienți erau tinerii. Bătrânii veneau oarecum resemnați și se simțeau vinovați că ne deranjează, spunând că știu că suntem extrem de ocupați și că nu ar vrea să ne deranjeze. Tinerii ajungeau în UPU cu atacuri de panică. Mulți dintre ei nici nu aveau simptome și erau extrem de speriați de ceea ce urmează. Am văzut în fața mea o tânără de vârsta mea cum, imediat după ce am consultat-o, a facut stop cardio-respirator. Atunci am înțeles că boala aceasta este și mai dură decât o văzusem eu. Mi-am sunat familia și i-am rugat din suflet să se protejeze”, adaugă dr. Alina Cigoli.

Unul dintre cazuri va rămâne veșnic în memoria medicului

Dr. Alina Cigoli povestește despre o bătrânică în vârstă de 77 de ani din Suceava care a ajuns la spital în stare extrem de gravă. Cazul acesta îi va rămâne veșnic în minte. Își amintește că bătrânica, din lipsă de alte posibilități, își cususe singură o mască de protecție pentru a ajunge la spital.

„Îmi amintesc un caz care m-a marcat enorm. O bătrânică de 77 de ani, care a ajuns la spital și și-a cerut scuze de la noi că ne deranjează. Ne-a spus că are simptome specifice și că nu se simte bine. O femeie cu extrem de mult bun simț. Din păcate, starea ei s-a agravat și a fost internată la secția de ATI, unde s-a stins la scurt timp după. M-am luptat mult pentru ea, dar lupta mea nu a fost de ajuns. A murit, deși nu avea extrem de multe comorbidități. Am ținut legătura cu familia ei”, mai spune medicul.

Zeci de familii i-au cerut ajutorul

În toată acea perioadă, dr. Alina Cigoli a fost mai căutată ca niciodată. Zeci de familii disperate din Suceava, care au aflat că lucrează acolo, au sunat-o sau au contactat-o pe facebook pentru a o implora să le spună câte ceva despre membrii familiilor lor internați cu coronavirus în spital.

„La mulți dintre aceștia am putut să răspund. Am putut să mai aflu informații și să-i ajut. Altora însă, nu am reușit să le răspund. Nu puteam obține informații pentru toți și asta pentru că noi nu aveam acces la unele zone. Oamenii erau extrem de speriați, nu știau ce se întâmplă cu cei dragi internați în spital”, a spus medicul Alina Cigoli.

Medicul rezident: „Suferință, disperare și moarte la oricare pas”

Suceava de acum o lună și Suceava de azi. Medicul rezident care a trăit cea mai grea experiență din viața ei povestește cum arăta Suceava când a ajuns și cum arată acum. A copilărit acolo, iar teroarea COVID-19 și-a pus amprenta pe fiecare cetățean. Pe stradă, așa cum povestește aceasta, nu vezi decât oameni înfricați, jandarmi și poliție.

„Suceava era un oraș vesel, cu oameni veseli și ralaxați. Acum vezi numai suferință, disperare și moarte la oricare pas. Mă uitam în jurul meu și vedeam o pustietate cumplită. Simțeam că orașul era format doar din medici și pacienți infectați cu coronavirus. Când am ajuns prima dată în Suceava, pe stradă vedeam doar armată, poliție și nimeni altcineva. Am lăsat Spitalul Județean Suceava mai luminos decât l-am găsit. Teroarea este încă în oameni, dar colegii din spital tratează cu mai mare seninătate toată această pandemie. S-au obișnuit”, mai spune dr. Alina Cigoli.

„Este o bucurie să mă întorc la familia mea și la liniștea de aici”

Medicul rezident s-a întors în Iași pe data de 1 mai. După 40 de zile de lucrat încontinuu și-a încheiat misiunea. A ajuns la Iași, orașul pe care ea îl vede total diferit față de Suceava. Din descrierea ei, am putea să tragem concluzia că suntem norocoși că ne aflăm aici.

„Am ajuns la Iași, dar stau 14 zile în autoizolare. Iașul este mult mai calm, mai liniștit decât Suceava. Este o bucurie să mă întorc la familia mea și la liniștea de aici. Totul este mult mai relaxant, oamenii nu sunt atât de afectați ca acolo. Dacă ar fi să iau din nou această decizie de a pleca, aș face-o în orice moment. Acum am înțeles mai tare ca niciodată că aceasta ne este meseria. Ferească Dumnezeu de un război! Trebuie să fim oricum la datorie”, încheie dr. Alina Cigoli.