Un copil cu spasticitate are 100% șanse de ameliorare

Acum patruzeci de ani, un bebeluș născut în a 27-a săptămână de sarcină, cântărind 800 de grame, nu avea nicio șansă să trăiască. În zilele noastre, datorită progreselor în îngrijirea neonatală, bebelușii prematuri au șanse mari de supraviețuire. Cu toate acestea, prematuritatea vine în continuare cu un risc crescut de complicații, inclusiv paralizie cerebrală și spasticitate. Paralizia cerebrală (PC) este cunoscută drept cea mai frecventă dizabilitate motrică în copilărie.

Afectează 1 până la 4 din 1000 de nou-născuți la nivel global și aproape 83% dintre acești copii dezvoltă spasticitate. Prof. Dr. Memet Özek, specialist de renume mondial în neurochirurgie pediatrică la Spitalul ACIBADEM Altunizade din Turcia, și echipa sa multidisciplinară de experți se ocupă de pacienți spastici de mai bine de 25 de ani. Prof. Özek afirmă că aproximativ 80% dintre toți copiii cu spasticitate pe care îi tratează sunt prematuri. Vestea bună este că toți acești pacienți pot beneficia de tratamentul spasticității, iar starea lor ar putea fi îmbunătățită cu o rată de succes de 100% atunci când este implicată o echipă bună de experți. Pentru unii pacienți înseamnă că vor putea merge independent, în timp ce alții vor putea doar să stea pe scaun. Cu toate acestea, o anumită îmbunătățire a calității vieții este posibilă pentru toți copiii cu restricții din cauza spasticității. Nu există altă boală decât spasticitatea în care putem îmbunătăți viața pacientului cu o rată de succes de 100%, susține reputatul expert.

Stirile PROTV

Rezultate renumărare voturi. Lasconi și Ciolacu, despărtiți acum de peste 4.000 de voturi. USR acuză nereguli. Date parțiale

RomaniaTV

EXIT POLL ALEGERI PARLAMENTARE 2024 Se complică situaţia. Clasament la ora 17!

De ce trebuie să tratăm spasticitatea?

„Există diferite etiologii pentru prezentarea clinică a spasticității, dar în practica noastră zilnică paralizia cerebrală este cauza principală”, spune prof. dr. Memet Özek. Paralizia cerebrală înseamnă că pacientul are un fel de leziune undeva, în creier. Poate apărea în uter, în timpul nașterii sau în prima lună de viață. Oricare ar fi cauza, afectarea creierului duce la dificultăți în dezvoltarea motorie. Spasticitatea înseamnă că copilul are o problemă cu mișcările: mușchii rigizi împiedică mișcările, iar pacientul e posibil să nu poată merge sau chiar să stea. Pacienții cu spasticitate pot avea spasme sau probleme posturale. Așa cum se întâmplă cu toți copiii, oasele lor cresc cu vârsta, dar mușchii spastici nu cresc în lungime. Prin urmare, gama lor de mișcări devine din ce în ce mai limitată în timp, explică neurochirurgul pediatru. Dacă este lăsată netratată, spasticitatea duce la contracturi, luxații și dureri severe.

Diagnosticul precoce ajută la utilizarea neuroplasticității creierului

Neuroplasticitatea este capacitatea uimitoare a creierului uman de a se modifica, adapta și recupera prin experiență și învățare. Poate fi folosită în cazul unei leziuni cerebrale atunci când un anumit centru este deteriorat. Apoi, creierul se poate adapta prin schimbarea sarcinilor atribuite acestei zone în alta, formând noi conexiuni neuronale în timp. Neuroplasticitatea are cel mai bun potențial în primii ani de viață. De aceea, diagnosticarea precoce este esențială pentru a începe programul de reabilitare din timp, subliniază prof. dr. Memet Özek. „Primul an de viață este perioada de aur pentru reabilitare. Începerea reabilitării când copilul are doi ani este prea târziu; nu îi oferi pacientului șansa de a folosi neuroplasticitatea. Deci, muncim foarte mult în primii doi ani de viață”, precizează expertul. Din păcate, diagnosticul precoce este adesea întârziat pentru că, de obicei, totul pare normal când copilul cu PC are 2 sau 3 luni. Evaluarea radiologică craniană ar trebui efectuată devreme la copiii cu PC, spune prof. Özek și adaugă: „Prin evaluarea radiologică, putem vedea clar când un copil va dezvolta hemiplegie spastică, de exemplu, și planifica programul de reabilitare din timp.”

Laboratorul de mers ajută la identificarea obiectivelor tratamentului

Obiectivele tratamentului pot varia în funcție de locație și de gradul de spasticitate. La ACIBADEM, obiectivele de tratament sunt discutate și planificate individual pentru fiecare pacient într-o manieră multidisciplinară, spune prof. dr. Memet Özek. Evaluarea include multe teste clinice, evaluare radiologică și analiza mișcării. „Avem propriul nostru laborator de analiză a mersului în instituția noastră și mi-am dat seama de importanța acestei evaluări în urmă cu aproximativ zece ani”, subliniază neurochirurgul pediatru. El explică procesul astfel: sunt 8 faze într-un singur pas; în fiecare fază, diferiți mușchi sunt responsabili. Analiza mișcării efectuată pe un copil cu probleme de mobilitate ajută la identificarea mușchiului care ar fi zona țintă în timpul programului de reabilitare. Analiza 3D a mersului asistată de computer demonstrează gama de mișcare a articulațiilor și sprijină medicii în timpul planificării etapelor de tratament. În această unitate, abilitățile de mișcare ale copilului sunt măsurate în mod obiectiv, iar tratamentul este planificat.

Procesul de tratament și etapele sale sunt întotdeauna planificate într-o manieră multidisciplinară, precizează expertul ACIBADEM. Prof. Özek descrie pe scurt filosofia generală a echipei sale: „Un copil CP are o leziune cerebrală. Trebuie să începem reabilitarea timpurie pentru a folosi neuroplasticitatea creierului. La unii copii rezultatul este de succes. Dar dacă pacientul are încă spasticitate care provoacă o limitare serioasă, am putea continua cu o intervenție chirurgicală de spasticitate. Chiar și în cazul intervențiilor chirurgicale de spasticitate, pacientul poate avea probleme cu sistemul locomotor. Apoi îi rugăm pe colegii noștri ortopezi să continue tratamentul. Deci, ar trebui să fie planificat și realizat într-o manieră multidisciplinară.”

Cel mai bun moment pentru operația de spasticitate este între 3 și 6 ani

Există diferite tipuri de intervenții chirurgicale pentru spasticitate disponibile astăzi. Operația nu este recomandată înainte de vârsta de 2 ani și jumătate, iar cel mai bun moment este între 3 și 6 ani. Alegerea modalității adecvate pentru un anumit pacient depinde de severitatea spasticității – fie că este focală sau difuză, vârsta pacientului și starea psihică și, cel mai important, preferințele pacientului și ale familiei, explică prof. dr. Memet Özek. Mai multe tipuri de proceduri pot fi combinate pentru un singur pacient. Neurochirurgul continuă: „Când pacientul are spasticitate focală și este implicat un număr limitat de mușchi, atunci întotdeauna începem cu injectarea toxinei botulinice ca prim pas. Dacă există încă limitare și spasticitate, atunci putem lua în considerare neurotomia selectivă, care este o procedură ablativă. Punctul cheie aici este să detectăm care mușchi sunt problematici și care nerv este responsabil pentru funcția acestui mușchi anume, apoi facem o intervenție chirurgicală pe el”.

Rizotomia dorsală selectivă (SDR) este opțiunea chirurgicală care se aplică cel mai des pentru tratamentul spasticității la ACIBADEM. Aceasta este o procedură ireversibilă aplicată prin tăierea rădăcinilor nervoase care trimit semnale anormale către mușchi. De obicei este urmată de kinetoterapie intensivă, iar scopul final este îmbunătățirea funcției și a calității vieții la pacienții cu paralizie cerebrală. Echipa Prof. Özek a operat peste 1100 de pacienți cu spasticitate folosind această metodă. „Toți acești pacienți nu au avut nicio șansă să meargă. În acest moment, rata noastră de succes cu mersul pe jos este de 75%. Aceasta este o contribuție uriașă în viața pacientului și a familiei. Ei pot merge la școală; se pot juca cu copiii. Dar ceilalți 25%? Uneori vedem cazuri severe, să zicem, un copil de 12 ani care nu poate nici măcar să stea. Pentru mine, succesul pentru acest copil ar fi poziția așezată”, spune neurochirurgul pediatru.

O altă opțiune chirurgicală care este utilizată într-un domeniu limitat de indicații este palidotomia. „Folosim palidotomia doar la pacienții cu vârstă târzie, cu așteptări foarte limitate, cu existența distoniei, iar scopul principal este de a face îngrijirea lor mai ușoară”, spune prof. dr. Memet Özek.

Când pacientul are spasticitate generală, există încă câteva opțiuni non-ablative care implică implantarea unui stimulator sau a unui instrument. Se poate folosi stimularea cerebrală profundă (DBS) sau implantarea unei pompe cu baclofen (ITB). Se aplică la pacienții cu spasticitate severă atunci când medicamentele orale s-au dovedit ineficiente. „Motivul pentru care avem nevoie de pompă este că baclofenul este un medicament care traversează prost bariera hemato-encefalică”, subliniază prof. Özek. Pompa cu baclofen este implantată chirurgical în abdomenul pacientului pentru a elibera o doză constantă direct în lichidul cefalorahidian. Aceasta este o abordare extrem de eficientă pentru reducerea spasticității, susține expertul. „Doar un exemplu: un pacient de 14 ani care a suferit o accidentare gravă la cap din cauza unui accident de mașină. Avea un control bun al corpului și al capului, dar tetrapareză severă, așa că era pe un scaun cu rotile, nu putea să meargă. La un an de la implantarea pompei cu baclofen, el poate merge.”

Un centru de talie mondială pentru tratamentul spasticității

Chirurgia spasticității necesită o precizie care nu poate fi obținută fără tehnologii avansate. La ACIBADEM sunt utilizate cele mai înalte standarde de metode endoscopice și de neuronavigație. Tehnologia de monitorizare intraoperatorie este un instrument prețios în timpul operațiilor de spasticitate. „În timpul operației, trebuie să găsim fasciculele; acestea sunt fibrele nervoase responsabile de spasticitate. Din păcate, nu le putem vedea cu ochiul liber, așa că stimulăm electric fibrele. Pe mușchii pacientului avem electrozi; electrozii sunt atașați la un sistem de monitorizare intraoperatorie și se vede imediat: această fibră funcționează greșit, aceasta funcționează bine. Astfel, putem continua cu operația și, desigur, avem rezultate bune”, explică prof. dr. Memet Özek.

Un alt avantaj major al echipei de spasticitate ACIBADEM este abordarea multidisciplinară a oricărui caz de pacient. Neurochirurgul pediatru descrie procesul astfel: „Să spunem că pacientul are o deformare a măduvei spinării – scolioză și malformații congenitale. Pacientul nu vizitează fiecare medic separat; vine la cabinetul nostru unde neurochirurgi, ortopezi, specialiști în analiza mișcării și neurologul pediatru vor evalua împreună pacientul. Pentru că în acest moment medicina presupune cunoștințe atât de vaste, o singură persoană nu poate acoperi totul, așa că trebuie să ne unim. Dacă lucrezi așa, atunci rata ta de succes este mult mai mare.” Pentru detalii despre consultațiile la Prof. Dr. Memet Özek sau solicitarea unei a doua opinii medicale ne puteți suna la (021) 313 99 38 sau ne puteți scrie un email la: info.ro@acibadem.com.

Acibadem are 5 birouri oficiale în România, inclusiv în Iași, unde o echipă vă poate ajuta cu toate informațiile necesare pentru a obține a doua opinie medicală de la doctori de renume și cu toate îndrumările de care aveți nevoie pentru a ajunge fizic în spitalele grupului, din Istanbul. Vă puteți adresa, așadar, biroului Acibadem Iași – reprezentanța este pe Șoseaua Ştefan Cel Mare şi Sfant nr. 4, Bloc A 19 / Parter / Exclusive Residence, iar cei din echipa Acibadem Iași vă răspund la numerele +40 739 883 640 sau  +40 332 149 972.