Un celebru român în toată lumea a ajuns la Iași! Mărturii și dovezi unice legate de acesta au fost descoperite în oraș. Cum arată acestea acum este de-a dreptul incredibil – GALERIE FOTO
Unul dintre cei mai cunoscuți, apreciați și respectați români în întreaga lume a ajuns la Iași! În urbe au fost găsite dovezi unice și mărturii legate de marele compozitor, muzician, pianist, violonist George Enescu. Cum arată acestea însă, acum, este de-a dreptul incredibil. Inedit este că, pe actuala stradă George Enescu a fost prima locuință, din refugiul la Iași, a celebrului muzician. Acesta a avut o legătură specială cu orașul moldav. Conform unui studiu realizat de istoricul Sorin Iftimi, casa a aparținut familiei Dimitrovici și era amplasată pe strada Vovideniei, actuala George Enescu. După bombardamentele din timpul Celui de-Al Doilea Război Mondial, imobilul a fost distrus. De asemenea, clădirea fostului Conservator (legată de Enescu) de pe strada Gavriil Musicescu se păstrează și acum, fiind reabilitată și restaurată
Pe 19 august 2021 s-au împlinit 140 de ani de la nașterea marelui compozitor român George Enescu. Inedit este că, pe actuala stradă George Enescu a fost prima locuință, din refugiul la Iași, a marelui muzician român. Acesta a avut o legătură specială cu orașul moldav. Conform unui studiu realizat de istoricul Sorin Iftimi, casa a aparținut familiei Dimitrovici și era amplasată pe strada Vovideniei, actuala George Enescu. După bombardamentele din timpul Celui de-Al Doilea Război Mondial, imobilul a fost distrus. Din păcate, în afară de numele dat străzii, nimic nu mai amintește de trecerea lui Enescu prin capitala Moldovei. Mai mult, clădirile vechi existente sunt într-o avansată stare de degradare. Abia acum, la inițiativa Ateneului Național din Iași și a managerului Andrei Apreotesei a fost dezvelită o placă informativă pe strada George Enescu, chiar pe locul unde a fost prima locuință, din refugiul la Iași, a marelui George Enescu.
Clădirea fostului Conservator (legată de Enescu) de pe strada Gavriil Musicescu se păstrează și acum. Aceasta este proprietate privată și nimic nu mai amintește de activitatea de aici a lui George Enescu
Pe de altă parte, clădirea fostului Conservator (legată de Enescu) de pe strada Gavriil Musicescu se păstrează și acum. Aceasta este proprietate privată și nimic nu mai amintește de activitatea de aici a lui George Enescu. Chiar dacă de ceva ani fosta clădire a Conservatorului ieșean a fost restaurată, după 1989, aceasta a devenit o banală ruină. Fecale, mizerie de nedescris și loc de „găzduire” pentru oamenii străzii era peisajul dezolant în care se găsea clădirea. De reamintit că învățământul ieșean de artă își semnalează apariția chiar în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, atunci când autoritățile publice au simțit nevoia inițierii unui asemenea proces. Aceasta i-a aparținut lui Mihail Kogălniceanu, pe atunci ministrul Cultelor și Instrucțiunilor Publice din Moldova.
George Enescu a compus „Pământ românesc”, o lucrare pentru pian și vioară, la doar 5 ani și 3 luni
George Enescu a compus „Pamânt românesc”, o lucrare pentru pian și vioară, la doar 5 ani și 3 luni. Acest moment l-a făcut pe tatăl muzicianului să-l aducă la Iași pentru a vedea cât de talentat era copilul său. Mai târziu, directorul Conservatorului ieșean, Eduard Caudella, are meritul de a-l fi descoperit pe Enescu. Directorul Caudella a fost cel cel care a intervenit pe lângă Conservatorul din Viena pentru a-l primi ca student pe George Enescu, deși vârsta minimă pentru admitere era de 14 ani. În vârstă de 7 ani, Enescu avea să fie al doilea cel mai tânăr student primit vreodată la Conservatorul vienez, după austriacul Fritz Kreisler. La intrarea României în Primul Război Mondial, a fost mobilizat ca soldat-artist, dar a muncit și ca brancardier.
A cântat până și în trenul cu care s-a refugiat la Iași după înfrângerea Armatei Române în campania din 1916. Aici și-a găsit marea iubire
A cântat până și în trenul cu care s-a refugiat la Iași după înfrângerea Armatei Române în campania din 1916. A ținut numeroase concerte la Iași. A cântat la Spitalul „Sfântul Spiridon” pentru tânărul Mihail Jora, căruia îi fusese amputat un picior. În ianuarie 1917 a ridicat în picioare publicul Teatrului Național din Iași cântând la vioară „Hora Unirii”. În toamna lui 1917, Enescu a colindat școlile ieșene, transformate în spitale de front.
A cântat pentru răniți, iar prima orchestră simfonică din Iași a primit aplauzele entuziaste ale publicului și a ținut, în 1918, 20 de concerte cu mare succes. Tot la Iași, George Enescu a cunoscut marea sa iubire, Maria Rosetti-Tescanu, „Măruca”, care era soția prințului Mihail Cantacuzino. Tot la Iași, marele artist a locuit într-o magherniță, la mansarda Misiunii Militare Franceze, aflată în actualul Spital Militar din Copou. Acesta a devenit, astfel, al treilea amant al Mărucăi, pe care avea să o iubească toată viața.
George Enescu s-a născut în 19 august 1881, la Liveni – județul Botoșani. El era al optulea copil al părinților săi, Costache și Maria Enescu, dar a rămas singurul
George Enescu s-a născut în 19 august 1881, la Liveni – județul Botoșani. El era al optulea copil al părinților săi, Costache și Maria Enescu, dar rămăsese singurul, fiindcă dintre ceilalți, doi muriseră la o vârstă foarte fragedă, iar ceilalți cinci fuseseră secerați de o molimă în 1878. Enescu a cunoscut din copilărie folclorul prin intermediul tarafurilor populare. Primele îndrumări muzicale le-a primit de la părinții săi și de la un vestit lăutar, Niculae Chioru. Între anii 1888 și 1893 a studiat la Conservatorul din Viena cu Joseph Hellmesberger (vioară) și Robert Fuchs (compoziție). Se încadrează rapid în viața muzicală a Vienei, concertele sale în care interpretează compoziții de Johannes Brahms, Pablo Sarasate, Henri Vieuxtemps, Felix Mendelsohn-Bartholdy, entuziasmând presa și publicul, deși avea doar 12 ani.
După absolvirea Conservatorului din Viena își continuă studiile la Conservatorul din Paris – 1893 și 1899. Din primii ani ai secolului XX datează compozițiile sale mai cunoscute, cum sunt cele două „Rapsodii Române” (1901-1902), „Suita Nr. 1 pentru Orchestră” (1903), prima sa simfonie de maturitate (1905), „Șapte Cântece” pe versuri de Clément Marot (1908). De neuitat au rămas interpretările sale a „Poemului pentru vioară și orchestră” de Ernest Chausson și ale Sonatelor și Partitelor pentru vioară solo de Johann Sebastian Bach. Face mai multe călătorii în Statele Unite ale Americii, unde a dirijat orchestrele din Philadelphia (1923) și New York (1938). Activitatea sa pedagogică capătă de asemenea o importanță considerabilă. Printre elevii săi se numără violoniștii Christian Ferras, Ivry Gitlis, Arthur Grumiaux și Yehudi Menuhin.