Un bloc abandonat din munții Hunedoarei, casă pentru două bătrâne! Mamaia Corbeanu: La 79 de ani sparg lemne ca un bărbat în toată puterea

O poveste interesantă iese la iveală din Hunedoara. Acum zeci de ani în locaţia respectivă trăiau mii de oameni care munceau în zonele miniere izolate în munţi. Acum, totul este o amintire frumoasă a unei perioade în care România era o voce în mineritul internaţional.

Povestea celor două femei care nu au vrut să plece dintr-un bloc care mai are un pic și se dărâmă a făcut înconjurul internetului.

Din epoca de aur a mai rămas doar fierul

Regiunea mai sus amintita era, în perioada comunistă, o regiune în care lucrau mii de oameni. Timp de 100 de ani, o cale ferată făcea legătura dintre Hunedoara și Furnalul de la Govârdia.
Începând cu 1950 în localitate s-au stabilit sute de familii care veneau din toate colţurile ţării. Aici existau exploatări forestiere şi se extrăgeau tâlc, marmura dar şi dolomită.

Datorită rolului important al zonei în economia României, aceasta a fost urgent modernizată de autorităţile acelor vreme. În doar câțiva ani au apărut uzine de apă, electricitate, epeducte, linii ferate, clădiri miniere, halde de steril, contructii uriaşe de beton sau turnuri de apă.

Totul a durat câţiva zeci de ani iar din 2000, celebra cale ferată care făcea legătura cu localitatea a fost dată uitării diind dezafectatp. Tot în aceeaşi perioadă, exploatările miniere s-au închis, iar carierile din zona au intrat în stare de conservare.

Pe la sfârşitul anilor 80 mai lucrau 400 de oameni la mina Crăciuneasa. Aceştia exploatau dolomita. După închiderea căii ferate cei mai mulţi au plecat din zona respectivă. Totuşi, Ana Șodrâncă ce are aproape 87 de ani a decis să rămână. Aceasta era singura locatară care mai trăia în clădirea cu 16 apartamente care este aproape în totalitate în ruină.

Încăpăţânarea ei a făcut ca să rămână singură într-o clădire pe care statul şi vremea a uitat-o. Blocul are acoperişul căzut şi cărămizile desprinse. Femeia priveşte acum, dezamăgită de faptul că vremurile bune au apus. Aceasta a lucrat 30 de ani la o carieră de piatră unde dădea cu sapă și târnăcopul, scriu cei de la adevărul.ro.

. „Am muncit la piatră, cu sapă şi târnăcopul 30 de ani şi am fost obişnuită cu traiul greu, cu frigul de pe carieră, căci săpam şi încărcam şi iarna, pe ger, însă acum, la aproape 90 de ani, singură aici, cel mai greu îmi este să crăp lemnele de foc”, povesteşte Ana.

Femeia este ajutată, din când în când de o văduvă în vârstă de 79 de ani

Pentru că este singură şi mai are nevoie de ajutor, Ana Șodrâncă mai este ajutată de o văduvă în vârstă de 79 de ani care mai trece, din când în când pe la bătrână. Femeia, Ioana Corbeanu, trăieşte în cătunul Gura Spinului la aprximativ un kilometru de blocul bătrânei. Ioana Corbeanu povesteşte că la vârsta pe care o are sparge lemne ca un bărbat tânăr.

„De 24 de ani trăiesc şi eu singură aici şi fără ajutor din partea vreunui bărbat. Am o pensie de urmaş după soţul meu care a muncit în cariera de piatră, un venit care abia îmi ajunge să supravieţuiesc. Au fost zile în care am trăit cu un colţ de pâine şi cu mere, în care ameţeam din cauza foamei, însă am mai lucrat pe la unii şi pe la alţii, am tăiat lemne, am îngrijit păsări de curte, am săpat grădini, ca să pot să îmi asigur pâinea. Am aproape 80 de ani şi sparg lemne ca un bărbat tânăr”, povesteşte Ioana. Cele două femei susţin că îşi doresc doar să treacă peste iarnă cu bine.

Cum trăiesc românii în cătunele din Grădiştea Muncelului

În satele risipite şi depopulate din Parcul Natural Grădiştea Muncelului – Cioclovina, un tărâm de peste 38.000 de hectare, preţuit pentru pădurile sale şi pentru cetăţile dacice, trăiesc câteva mii de oamen

Pădurile ocupă peste 70 la sută din suprafaţa Parcului Natural Grădiştea Muncelului–Cioclovina, o rezervaţie care cuprinde mai mult de 38.000 de hectare, în Munţii Sureanu. Parcul natural se întinde pe teritoriul administrativ al comunelor Pui, Orăştioara de Sus şi Boşorod, iar cele câteva sate de pe raza lui sunt risipite pe munte, ori înşirate pe văile unor pârâuri. Mai multe dintre cătunele aflate în aria parcului natural nu au curent electric, apă sau canalizare, iar drumurile lor sunt greu accesibile iarnă, însă oamenii sunt obişnuiţi cu acest mod de viaţă.