Ucraina, transformată de NATO în stat mercenar?

Fără îndoială că, din perspectiva poporului ucrainean, el participă la un război de apărare, în fața unei agresiuni cu totul și cu totul nedrepte și că, din acest punct de vedere, orice face pentru a-și apăra teritoriul este legitim și demn de admirația întregii lumi. Confruntările geopolitice conțin însă în substanța lor o doză mai mare de cinism decât își pot popoarele imagina. De aceea, îmi permit să analizez și un scenariu conform căruia Statele Unite, împreună cu aliații din NATO, au decis să-și tranșeze rivalitățile militare cu Rusia, utilizând în acest scop Ucraina. Ucrainenii devenind astfel un soi de mercenari ai Vestului.

Privind lucrurile neemoțional, cât se poate de lucid, chiar cinic, așa cum se văd ele pe tabla de șah geopolitică, nu trebuie sub nicio formă exclus scenariul în care Federația Rusă a căzut într-o capcană. De nenumărate ori, Vladimir Putin, transformat într-un adevărat țar al Federației Ruse, un personaj puternic, plin de ambiții, îmbătat de perspectiva refacerii Uniunii Sovietice, și-a exprimat dorința de a readuce Rusia la masa principală a deciziilor la nivel planetar. Și tot de atâtea ori, exprimându-și pozițiile nostalgice legate de refacerea într-o nouă formulă a Uniunii Sovietice care, atunci când s-a desființat, a constituit „cel mai mare cataclism geopolitic al secolului 20”, el a vizat așa-numitul cordon de securitate din vecinătatea imediată a Rusiei. S-a temut, s-a arătat iritat și chiar furibund, atunci când state, care anterior se aflaseră în componența URSS, precum și foste state satelit s-au aliat într-o formă sau alta cu statele NATO. Nu este deloc exclus ca acest tip de reacție să fi fost transformat de către Statele Unite într-o capcană geopolitică.

Stirile PROTV

Boala cu mortalitate de aproape 15%, care se transmite prin aer. „Simptomele seamănă în primele zile cu gripa”

RomaniaTV

Şoc în showbiz. Leo de la Strehaia: Carmen Şerban a fost amanta mea timp de 7 ani. Am iubit-o rău de tot

Să admitem că strategii de la Washington, care reușiseră să penetreze vârfurile serviciilor secrete și a armatei Federației Ruse, au devenit conștienți, pe de-o parte, că au posibilitatea să monitorizeze în timp real intențiile lui Vladimir Putin, iar pe de altă parte că au capacitatea de a-i induce acestuia convingerea că Ucraina este o pradă ușoară. Că Volodimir Zelenski, atacat frontal printr-un război fulger, va capota, va fugi și va preda întreaga putere politică unui prepus al Moscovei. Într-o asemenea eventualitate, Rusia nu numai că și-ar fi putut consolida anexiunile din Peninsula Crimeea, Donețk și Lugansk, nu numai că ar fi evitat situația în care Ucraina, în perspectivă, ar fi putut deveni stat UE și NATO, dar ar fi putut pune mâna pe unul dintre statele mari ale Europei și pe resursele extrem de valoroase ale acesteia.

Vladimir Putin este și la propriu, și la figurat un excelent jucător de șah. Dar și un maestru al acestui sport al inteligenței poate pierde partida, atunci când adversarul său știe să facă la timp o importantă mișcare de sacrificiu, pe care el nu o intuiește. Și nu o intuiește tocmai fiindcă este în mod intenționat dezinformat de oameni importanți din statul său major. Aș dori să nu excludem această posibilitate. Și să ne reamintim că, în prima zi a agresiunii, în calitatea mea de analist, am afirmat că Putin s-a lansat într-o aventură extrem de periculoasă pentru el însuși și pentru Federația Rusă. Că, intrând cu armata pe teritoriul Ucrainei, și-a descoperit cărțile și și-a pierdut atuurile. Că dacă nu va izbuti să facă un război fulger, atunci înseamnă că a fost dezinformat și trădat de cei mai importanți oameni din anturajul său. Și, în fine, că dacă intră într-un război de uzură, are toate șansele să-l piardă. Ulterior, au existat persoane care m-au bănuit cum că aș fi fost deținătorul unor informații privilegiate. Livrate de la Washington. Nu s-a întâmplat acest lucru. A fost rezultatul pur și simplu al unei analize. Pentru că și eu sunt șahist. Și știu ce înseamnă să împingi o piesă valoroasă la sacrificiu pentru ca, în final, să-l aduci pe adversar într-o situație în care pierde partida.

Să mergem în continuare construind pe aceeași logică. Vladimir Putin a fost dezinformat și împins în capcana ucraineană pentru ca acolo, pe câmpurile de luptă, să fie dezvăluite gravele precarități ale pregătirii de luptă a militarilor săi, ale sistemului de aprovizionare și ale modului de concepere a bătăliilor terestre. Din capul locului, Federația Rusă – și cred că aceasta a fost una dintre principalele momeli – a beneficiat de superioritate aeriană, maritimă și de o superioritate a artileriei. Forțele ucrainene s-au bazat inițial doar pe posibilitatea de a desfășura o rezistență îndârjită la sol, transformând această confruntare într-un război de gherilă. Mai ales de gherilă urbană. Și ce a urmat?

Odată îndeplinit primul punct din program, Statele Unite s-au precipitat, i-au mobilizat pe toți aliații NATO și au mobilizat și state non-NATO, care au izolat politic Federația Rusă. Propagandistic și imatologic, Putin s-a trezit în situația în care practic luptă împotriva tuturor. După care, conform planului prestabilit, înspre Ucraina au început să curgă ajutoare masive, constând în bani, în alimente, în echipamente și apoi, din ce în ce mai intens, în armament ușor și greu, inclusiv în rachete și piese de artilerie. Totul în paralel cu aplicarea unor sancțiuni dureroase pentru întreaga lume, dar letale pentru Federația Rusă. Mult timp s-a spus în spațiul de decizie NATO că organizația nu va livra armatei ucrainene echipament militar greu, întrucât un asemenea gest ar putea fi interpretat de Federația Rusă drept o implicare activă și efectivă a NATO în acest război. La această teză s-a renunțat. În prezent, convoaie de echipament militar greu trec din Vest către Est, ajung în Ucraina și echipează armata lui Zelenski. Până zilele trecute, în ciuda apelurilor disperate ale liderului ucrainean, Statele Unite și respectiv statele NATO au refuzat cu obstinație să intervină direct sau indirect în bătălia desfășurată în spațiul maritim și mai ales în spațiul aerian. Și această situație s-a schimbat sau este pe cale de a se schimba. În Marea Neagră. Dar mai ales în spațiul aerian. Acum s-a luat decizia ca armata ucraneană să fie dotată de către statele NATO, în special cele din fosta Europă de Est, cu aeronave militare construite în URSS și, ulterior, în Federația Rusă. Cu toate piesele de schimb aferente. Nu este deloc exclus ca, în curând, să asistăm la sângeroase bătălii aeriene, inclusiv la victorii ale echipajelor ucrainene.

Încolțit în acest fel, Vladimir Putin a abandonat vestul Ucrainei, concentrându-și efectivele militare în zona Donbasului, în speranța că în următoarele două săptămâni va cuceri această vastă și bogată regiune, astfel încât, în a treia săptămână, marea paradă națională dedicată zilei de 8 mai și programată în Piața Roșie să încununeze nu numai un succes de scenă, ci și un succes geopolitic.

Atâta doar că, pe zice trece, Federația Rusă cade tot mai adânc în capcană. O capcană pe care singură și-a creat-o sau, în scenariul pe care vi-l propun, într-o capcană construită de Statele Unite, în parteneriat cu celelalte state NATO. Dacă scenariul pe care l-am prezentat mai sus este corect, atunci, cu tot respectul față de Ucraina și națiunea ei, aș putea merge mai departe și să ajung la concluzia că, din perspectiva Washingtonului, o perspectivă pragmatică și cinică, militarii ucraineni, dar și populația participantă la războiul de gherilă urbană, sunt transformați într-o uriașă masă de mercenari. Occidentul plătește, ucrainenii luptă, unii dintre ei se transformă în carne de tun, iar Federația Rusă iese pentru mult timp din jocul geopolitic.

Și de aceea, încă o dată, presupun că, văzându-se confruntat cu o asemenea situație, în ceasul al doisprezecelea, Vladimir Putin va recurge la o soluțe disperată. Catastrofală. La o lovitură nucleară tactică. Care nu ar putea fi dată altundeva decât în Kiev.