Tot ce trebuie să știi despre viezure. Aspecte mai puțin știute

Animal nocturn, acesta își procură hrana noaptea, ziua stând doar în vizuină. Viezurele mai iese, ziua, în fața vizuinei, atunci când este frig și iese soarele.

Tot ce trebuie să știi despre viezure

Acesta face parte din aceeași familie ca dihorul, nevăstuica și vidra. Trăiește între 12 și 18 ani. Acesta are auzul foarte dezvoltat, iar glasul său este ca un mârâit puternic.

Viezurele are 60 până la 80 cm lungime și coada de 15-20 cm. Se recunoaște ușor datorită aspectului îndesat și a botului alungit. Ceea ce îl diferențiază totuși cel mai tare sunt cele două dungi albicioase care merg de la bot spre coadă.

Exemplarele între ele se diferențiază prin mărime și prin colorit. Membrele și urechile sunt mici. Lungimea cozii diferă în funcție de exemplar. Unii bursuci au coada de 50 de cm, pe când cei asiatici au coada foarte scurtă.

Bursucul european este cel care are corpul negru și capul cu dungi late în culorile alb și negru. Bursucul de miere are partea superioară a capului și toată suprafața a spatelui de culoare albă. Bursucul american are corpul de un maro deschis pătat și capul în alb și negru.

Viezurele se hrănește cu fructe, semințe, larve, gasteropode, ouă furate din cuiburile păsărilor ce cuibăresc la sol. Aceștia își construiesc vizuinele cu foarte mare atenție, incluzând un separeu special pentru a fi cămară. Acolo își depozitează hrana, putând aduna până la 50 kg de mâncare, în special porumb, pe perioada iernii.

Curiozități despre bursuc

Viezurele este un animal deosebit de curat. Vizuinele complexe, aflate chiar și la 2 metri sub pământ, cu galerii lungi, de 7-8 m, au prevăzute încăperi separate pentru locuit, pentru provizii și pentru excremente, acestea din urmă fiind periodic astupate și înlocuite cu altele noi.

Puii sunt crescuți până la 6 luni, după care este lăsat pe cont propriu. Masculii nu participă la creșterea lor.

Aceștia produc mari daune asupra terenurilor populate cu cocoși de munte, cocoși de mesteacăn, fazani și potârnichi.

În ciuda aspectului lor, sunt niște animale foarte sprintene. Pot sări până la o înălțime de 3 metri. Au fost văzuți chiar coborând ca pisicile de pe stânci înalte și abrupte de 8 metri.

Existau anumiți oameni în fosta Uniune Sovietică care consumau carnea lor. Șunca afumată de bursuc era cândva la mare căutare în Anglia, Țara Galilor și Irlanda. Anumite părți ale bursucului au fost folosite în trecut pe post de leacuri populare.

Aceștia își fac proviziile toamna, iar iarna au o activitate foarte redusă. Grăsimea pe care o câștigă toamna îi poate asigura supraviețuirea pe timpul iernii, chiar și în lipsa proviziilor.

Aceștia își fac aprovizionarea în grupuri, fiind o adevărată muncă de echipă. Unul mai în vârstă stă pe spate cu picioarele în sus, în timp ce alții îl încarcă cu porumb sau struguri. Apoi, tot aceștia îl târăsc până la vizuină unde descarcă hrana.

Bursucul trăiește izolat și își caută femelă doar în perioada de împerechere (iulie-august). Mama poate fi văzută, de primăvară până în toamnă cu puii după ea.

Viezurele, de la sfârșitul lui noiembrie până la începutul lui martie, întră într-o stare de somnolență, precum ursul.