Tezaurul Iasului, aruncat la gunoi – FOTO, VIDEO

@ Nepasarea autoritatilor ingroapa Arhivele Nationale @ Pe dealul Copoului, cele mai pretioase documente ale istoriei nationale din ultima jumatate de secol se degradeaza si dispar pe zi ce trece @ Manuscrise unicat, pentru care colectionarii impatimiti ar plati milioane de euro, risca sa dispara in urmatorii cinci ani @ Cladirea Arhivelor Nationale abia mai sta in picioare, in timp ce la cativa metri mai incolo, in scheletul de beton care trebuia sa fie noul sediu, se adapostesc boschetarii @ Din 2008 autoritatile nu au mai alocat nici un leu pentru constructie, preferand, in schimb, sa arunce sute de mii de euro pe distractii cu trupe ieftine si focuri de artificii

Imagini dezolante cu o cladire care se rupe in bucati, frig si mai ales umezeala la tot pasul intr-un loc unde sute de mii de documente, unele de o valoare inestimabila, se deterioreaza pe zi ce trece. Cativa metri mai incolo, un schelet din beton zace de ani buni in paragina, devenind destinatia preferata a boschetarilor din oras. In asemenea hal a ajuns, din cauza nepasarii tuturor factorilor administrativi si politici, atat locali, cat si nationali, din ultimii 20 ani, cea mai veche institutie existenta in Romania: Arhivele Nationale.
Cladirea care abia mai sta in picioare pastreaza in camerele insalubre documente ce valoreaza impreuna milioane de euro: pecetile pe care le-a pus personal pe documente, acum peste 500 de ani, domnitorul Stefan cel Mare; acte originale din timpul lui Alexandru cel Bun sau Matei Basarab; un exemplar din celebrele timbre intitulate „Cap de bour” aparute pentru prima data in Romania în anul 1858, care astazi valoreaza si peste 100 de mii de euro; unul dintre cele mai vechi inscrisuri interne redactate in spatiul Tarilor Romane, tocmai la 1399, si care apartine lui Iuga Voda; toate deciziile oficiale ale domnilor Moldovei; catalogul in care Ion Creanga punea note scolarilor si corespondenta personala a lui Mihai Eminescu, ce insumeaza peste patru mii de scrisori. Acestea sunt doar cateva dintre comorile care se inghesuie in rafturile Arhivelor Nationale de la Iasi.

Geamuri lipite cu leucoplast

Oricand, toate acestea, chiar daca au reusit sa reziste intemperiilor timp de sute de ani, sunt la un pas de a fi pierdute pentru totdeauna, acuma, la inceput de secol 21, din cauza stadiului avansat de degradare in care se afla sediul institutiei Arhivelor Nationale. Riscandu-si viata zilnic, actuala conducere a institutiei, alaturi de cei cativa angajati pasionati, incearca sa salveze ce mai poate fi salvat si trage un semnal de alarma pentru ca, macar acum, cineva sa ia masuri, astfel incat sa fie stopat dezastrul care se poate produce. „Ce sa va zic… Imi vine foarte greu sa mai spun ceva! Cladirea in care functionam acum se darama peste noi, peretii se rup, practic, din cauza faptului ca se afla pe o temelie ce se scufunda incet, dar sigur. In plin centrul Iasului, pe cel mai important bulevard, traim ca in Evul Mediu. Nu avem, practic, o instalatie sanitara, toate resturile, fecalele scurgandu-se intr-o groapa din spatele Arhivelor. Nu se poate asa ceva… Am facut zeci de demersuri, am semnalat problema peste tot, dar nimic, degeaba se pare”, povesteste, cu naduf, Catalin Botosaneanu, actualul director de la Arhivele Statului Iasi.
Pentru a arata adevarata dimensiune a halului de degradare in care a ajuns cladirea, o simpla privire asupra ferestrelor este mai mult decat graitoare: geamuri prinse cu leucoplast, sa nu cada din cauza degradarii la care este supusa cladirea, si cearsafuri puse pentru a proteja documentele de lumina solara. „Este ceva ce nu are rost sa mai spun… Ganditi-va ca, in mod normal, aceste documente trebuie tinute in sali ce necesita o anumita temperatura constanta, lumina nu trebuie sa patrunda si multe, multe altele… Noi cum facem acest lucru? E rusinos si trist ce spun, dar asta e realitatea: cu cearsafuri si leucoplast. Mai mult, temperatura din salile de depozitare este de peste zece ori mai scazuta decat ar fi normal, umezeala este la ea acasa si totul se distruge, zilnic, fara a mai putea fi salvat nimic”, povesteste Botosaneanu.

Angajatilor le cad unghiile

Conditiile in care muncesc zilnic cei cativa angajati, care au scapat de furia disponibilizarilor din sectorul bugetar, par desprinse dintr-o centrala nucleara sau dintr-o mina. Le cad unghiile, sufera de alergii rare si au fost operati la gat din cauza microbilor si a bacteriilor care le ataca organismul fara mila. Cu toate acestea, desi ar trebui sa aiba parte de o protectie minima impotriva acestor factori, nimeni nu este interesat sa le asigure macar un litru de lapte zilnic impotriva tonelor de praf pe care il inghit. „Am avut un angajat caruia i-au cazut efectiv unghiile de la maini din cauza microbilor si a prafului existent. Altii au fost operati la gat de la praful pe care sunt nevoiti sa-l inhaleze. Ei sunt pasionati si dedicati meseriei, dar isi risca efectiv viata pentru a mai salva ceva din tezaurul documentar pe care il avem aici. Nici macar un litru de lapte pe zi nu pot primi din cauza faptului ca nimeni nu este preocupat de starea in care ne derulam activitatea”, marturiseste, dezamagit, seful Arhivelor.

Documente unicat, distruse iremediabil

Daca in urmatorii ani nu se intervine, nimic din ceea ce detine arhiva ieseana nu va mai putea fi salvat. Deja cateva mii de documente, ce fac parte din patrimoniul national si care sunt unicat, s-au distrus iremediabil. „Din cauza conditiilor pe care le avem, umezeala, frigul, am pierdut, fara a le mai putea recupera, sute de documente inedite, unice si care nu au mai fost publicate niciodata. Noi nu reusim sa restauram nici macar 0,0001 la suta pe an din ceea ce avem aici. Da, dar si asta este aiurea, pentru ca le depozitam intr-un loc unde ele se degradeaza din start. Avem mii de documente ce insumeaza o intreaga istorie a secolului al XVII-lea si pana in al XIX-lea, care se anuleaza fara a mai putea sa le recuperam”, trage un semnal de alarma Catalin Botosaneanu.
Documentele marilor universitati din Iasi vechi de un secol si jumatate, acte de proprietate sau celebrele carnete rosii a peste 20 de mii de membri ieseni ai Partidului Comunist Roman (PCR) sunt exemple vii ale unei intregi istorii de peste 200 de ani din istoria moderna si contemporana ce pot fi pierdute pentru totdeauna. „As putea sa va dau mii de exemple care sa arate tezaurul de patrimoniu national pe care il avem aici, la Arhivele Statului, si care sunt aruncate, practic, la gunoi. Vorbim de catalogul in care punea note Creanga, de scrisorile lui Mihai Eminescu, asa, ca sa dau doar doua exemple edificatoare. Ce facem noi cu ele? Riscam sa le pierdem pentru totdeauna”, atrage atentia directorul.

Viitorul sediu, raiul boschetarilor

La inceputul anilor 2000 s-a intrezarit speranta ca lucrurile s-ar putea remedia. A inceput constructia unui nou spatiu chiar in spatele actualului sediu. Totul a decurs normal, cladirea a fost inceputa. Brusc, insa, in 2008, totul s-a oprit si nu s-a mai alocat nici un ban de atunci. Motivul, cel mai la indemana autoritatilor: a inceput criza financiara in Romania si nu au mai fost resurse. De atunci, jandarmii care pazesc institutia sunt nevoiti sa alunge boschetarii care incearca sa-si caute un adapost in ruinele de beton. Imaginile sunt dezolante: ploaia si gheata care macina stalpii de beton, resturi de lemn putrezit, fecale, gunoaie si vegetatia care, usor, usor, acapareaza zidurile innegrite de umezeala. „Lucrurile pareau sa se schimbe dupa anul 2000, cand a inceput noua constructie. Practic, in termenii constructorilor, ea este la rosu, dar uitati-va in ce hal arata acum. Mai grav este ca aceasta a afectat si vechea cladire, grav si iremediabil. A distrus partea din spate a temeliei, care a inceput sa se rupa si sa se adanceasca in pamant, putin cate putin…. Umezeala si intemperiile isi spun cuvantul si scheletul cladirii este ros de ploi, jandarmii care ne pazesc fiind nevoiti sa alunge zilnic boschetarii care se adapostesc aici”, mai spune directorul Arhivelor Nationale din Iasi.

Rechinii imobiliari asteapta sa dea un tun

Din vorba-n vorba, directorul Catalin Botosaneanu spune ca are o presimtire legata de faptul ca, in viitor, se asteapta ca baietii destepti sa dea un tun imobiliar, deoarece terenul de care dispune filiala ieseana a Arhivelor Nationale valoreaza milioane bune de euro. Cu timpul, aici ar putea fi trantita o cladire uriasa cu birouri de inchiriat sau, de ce nu, poate un alt mall. „Tare imi este teama ca terenul si cladirea noastra este in atentia intereselor imobiliare. Oricand, anumiti baieti destepti care urmaresc sa faca afaceri ar putea sa puna mana pe teren… Ganditi-va cat valoreaza acesta pe piata imobiliara. Pentru noi se poate gasi oricand o hala undeva prin zona industriala, o hala a unei foste intreprinderi si totul se termina. O spun foarte clar si ca sa fie limpede! Daca in maximum cinci ani nu se face ceva, atunci totul va fi prea tarziu si vom pierde lucruri ce tin de patrimoniul national si care nu vor mai putea fi recuperate vreodata. Eu nu pot intelege cum, desi va repet ca am facut tot ceea ce puteam face, nu se autosesizeaza institutiile despre halul in care ne aflam. Nimic din tezaurul pe care il avem nu va mai putea fi recuperat. Timpul este necrutator cu noi si nu ne iarta nici o secunda”, mai avertizeaza Botosaneanu.