Tânăra care a făcut artă, deși provine dintr-o familie cu părinți divorțați și o situație financiară precară: „Scopul vieții mele este să creez” – GALERIE FOTO

Tânăra care a făcut artă, deși provine dintr-o familie cu părinți divorțați și o situație financiară precară, a cucerit Iașul cu operele sale. Astăzi este un exemplu demn de urmat pentru cei care renunță ușor la visuri și la potențialul lor

Ana Stoica are 25 de ani, iar de-a lungul vieții a trecut prin multe obstacole. Privind în urmă, vede un copil căruia i-a fost greu să viseze. Părinții sunt divorțați și provine dintr-o familie cu încă patru frați. Încă de mică a fost nevoită să se mute dintr-un oraș în altul, fapt care nu i-a permis să simtă ce înseamnă să ai un loc al tău. S-a afundat în artă și a creat o lume a sa, unde evadează când lucrurile devin prea grele.

„Am fost nevoiți să ne mutăm foarte des. Am locuit în Ciurea, Pașcani, Târgu Frumos, iar în prezent locuiesc în Iași. Copilăria a fost frumoasă, dar și grea, din cauza situației financiare. Cel mai dureros lucru pentru un copil este să n-ai jucării, așa că am început să le fac eu, în așa fel încât și frații mei să aibă cu ce se juca. Am început cu figurine din hârtie decupată, haine pentru păpuși, din materiale textile cusute, transformam caiete în reviste cu articole inventate de mine. Pot spune că situația financiară grea m-a transformat într-un artist”, povestește cu nostalgie Ana Stoica.

Arta văzută prin ochii unui copil care, deși provine dintr-o familie cu părinți divorțați, și-a depășit condiția: „Arta face parte din mine și m-a ajutat să trec peste toate greutățile vieții”

Pentru Ana Stoica, a picta a devenit un lucru esențial. Dacă nu pictează, are sentimentul că în ziua respectivă nu a mâncat. Este studentă în anul II, la master, la Facultatea de Arte Vizuale și Design din Iași, secția Pictură, iar în prezent studiază la Accademia di Belle Arti Verona, prin bursa Erasmus+.

„Astăzi, pictura face parte din mine. O simt ca pe ceva ce vine natural, din dorința de a crea, mă implic cu tot ce am, trup, minte și suflet. Un lucru pe care l-am observat la mine când pictez este că îmi prezic viitorul. Adaug instinctiv elemente, iar, după un timp, ele se conectează, capătă o logică și îmi descriu evenimente pe care le conștientizez după ce se întâmplă”, mărturisește artista.

Principala preocupare pentru Ana Stoica atunci când începe un tablou este de a aduce privitorului o parte din lumea sa interioară. Dominată de o dorință arzătoare de a transpune părți din sufletul său, se dedică în totalitate, devenind una cu tabloul. Este inspirată de lucrurile atipice din jurul ei care, deși sunt obișnuite, prin ochii de artist ai Anei devin opere de artă.

„Mereu apar evenimente care ne îngreunează viața și adesea este mai ușor să renunțăm. Eu sunt încă la început de drum și știu că trebuie să-mi pavez atent drumul pe care merg. Urmează să aplic și la alte proiecte internaționale, pentru a învăța cât multe tehnici. Îmi doresc să aduc în România cea mai bună modalitate de a crea și promova arta”, declară Ana Stoica

La vârsta de 25 de ani a atins performanța de a pune în scenă o expoziție proprie

Prin talent și sute de ore de muncă, tânăra artistă a participat la numeroase expoziții colective, printre care se numără expoziția organizată de conf. univ. dr. Cristian Ungureanu, numită „Visiting Art History”. A fost prima expoziție pentru care artista a lucrat la un tablou de dimensiuni mari.

„Timp de două săptămâni am lucrat câte 14 ore pe zi pentru un tablou. Am rămas uimită de cum mi-am lăsa mâna să lucreze, ca și cum știam deja ce fac, nu mai gândeam logic, pictam cu sufletul. Cel mai frumos sentiment l-am avut când mi-am adunat familia să-mi vadă operele, mă simțeam ca un copil la serbare. Ajunsesem într-un mediu plin cu artiști, iar eu făceam parte din el”, ne spune entuziasmată tânăra ieșeancă.

Prima expoziție a artistei s-a realizat prin intermediul simezelor Institutului Român de Cultură și Cercetare Umanistă din Veneția, la Accademia di Belle Arti di Venezia, unde Ana Stoica a reușit să ajungă cu ajutorul bursei Erasmus+.

„Am crescut într-un mediu care m-a împins să devin artist, pentru că mi-a oferit greutăți și m-a maturizat înainte de termen. Prin alegerile proprii și prin muncă am ajuns unde atunci când eram copil doar visam. Vreau să profit de această oportunitate pentru a oferi lumii o parte din ceea ce sunt, iar pictura este cel mai frumos mod prin care o pot face”, mărturisește Ana Stoica, tânăra artistă.

Deși provine dintr-o familie cu părinți divorțați, a lucrat zi și noapte, fără să simtă oboseală, pentru a-și depăși condiția. Pentru Ana, pictura a devenit un job full-time care-i aduce mari satisfacții, printre care se numără diferitele comenzi de portrete sau chiar peisaje pe care le primește. În general, pentru un tablou de 40×50, prețul este între 200 și 450 de lei. Însă cel mai mare preț l-a pus pentru un tablou extrem de detaliat care a ajuns la 1.250 de lei.