Stent la rinichi: rol, avantaje și riscuri

Este foarte probabil ca o persoană să aibă nevoie de stent la rinichi dacă are ateroscleroză, care se prezintă cu depuneri de plăci de aterom la nivelul arterelor renale. Astfel, poate să apară un blocaj mai mare de 60% a lumenului arterial, ceea ce duce la perfuzarea limitată cu sânge și, în timp, la complicații majore.

Un stent la rinichi poate fi ridicat la persoanele cu hipertensiune arterială care nu răspunde la tratament, ca urmare a stenozei arterei renale. În zilele de astăzi, stenarea arterei renale se efectuează mult mai rar decât în trecut, întrucât a fost observat faptul că, pe termen lung, beneficiile unei astfel de intervenții sunt destul de limitate.

Ce este un stent la rinichi

Artera renală este, de fapt, principalul vas de sânge care irigă rinichii. Prin angioplastia arterelor renale și plasarea unui stent se tratează, practic, ateroscleroza de la nivelul acestora. În cazul unei astfel de patologii, lumenul arterei este îngustat. Procedeul de plasare a unui stent la rinichi se aseamănă foarte mult cu cel de plasare a unui stent la inimă. Se introduce un tub mic la nivelul arterei, iar ulterior un balonaș pentru „a deschide” partea îngustă a acesteia. Stentul, în cele din urmă, se introduce pentru a menține artera deschisă. Astfel, se asigură din nou fluxul fiziologic de sânge și perfuzarea normală a rinichilor. Plasarea stentului la rinichi este minimum invazivă.

Stenarea arterei renale reprezintă o modalitate de tratament, care rămâne controversată. De cele mai multe ori, ateroscleroza arterei renale afectează porțiunea proximală a acesteia, acumularea de plăci aterosclerotice, ducând în îngustarea lumenului arterial. Stenoza arterei renale pare a fi diagnosticată, în mod uzual, la persoanele cu ateroscleroză generalizată.  Aproximativ 20% dintre pacienți prezintă afectarea ambelor artere renale. Plasarea unui stent la rinichi ar putea fi foarte eficientă, deoarece previne riscul ulterior de complicații asociate și exacerbare a bolii. Cu toate acestea, există studii care pun la îndoială efectele pe termen lung ale acestei intervenții.

Riscuri asociate și contraindicații

În ceea ce privește plasarea unui stent la rinichi, riscurile și contraindicațiile sunt relative, și de cele mai multe ori este necesar ca medicul să prezinte pacientului eventualele riscuri pe care le ridică o astfel de procedură. Nu se recomandă plasarea unui stent la rinichi la persoane care urmează tratamente cu anticoagulante sau antiinflamatoare. Administrarea acestora ar trebui să fie oprită, la indicațiile medicului specialist, înainte de realizarea unei eventuale proceduri. Alte riscuri asociate cu procedura de introducere a unui stent la rinichi, la nivelul arterei renale care prezintă plăci de aterom, sunt următoarele: iradierea, reacțiile alergice la substanța de contrast. În unele cazuri, procedura nu are rezultatele dorite, poate agrava sau, în sine, ar putea provoca un blocaj mecanic suplimentar, putând duce la insuficiența renală, situație în  care este necesară dializa pe termen lung. Rareori, procedura poate duce la blocarea altor artere, cu complicații implicite, leziunile arterei renale și/sau ale rinichilor, formarea cheagurilor de sânge, hemoragia survenită în urma introducerii unui stent la rinichi, vânătăile apărute la nivelul locului în care se introduce cateterul, infecțiile pot să apară în urma introducerii unui stent la rinichi.

Coagulopatiile care nu sunt tratabile, reprezintă o contraindicație absolută. O persoană care are o astfel de afecțiune nu va fi viabilă pentru plasarea unui stent la rinichi.