Singurătatea, asociată cu un risc crescut de diabet

Potrivit unui studiu britanic recent, sentimentul de singurătate, atunci când devine cronic, poate promova dezvoltarea diabetului de tip 2. Potrivit specialistilor, tinerii sunt principalii afectați de acest flagel, precum și persoanele cu dizabilități.

Potrivit unui nou studiu realizat de Kings College London (Anglia), persoanele care suferă de singurătate prezintă un risc crescut de a dezvolta diabet de tip 2 pe parcursul vieții.

Cercetarea, publicată în revista științifică Diabetologia, a fost realizată cu 4.000 de voluntari cu vârsta de cel puțin 50 de ani – cu o vârstă medie de 65 de ani. Participanții au fost urmăriți timp de 12 ani: în această perioadă, 264 de persoane au dezvoltat diabet de tip 2. Printre aceștia, mai mulți oameni care suferă de singurătate.

„Studiul arată o diferență clară între singurătate (care este definită de lipsa relațiilor sociale) și izolarea socială (faptul de a trăi / lucra / face activități singur)”, notează cercetătorii.

Dar, mai mult decât numărul relațiilor sociale, calitatea lor e cea care contează!

Potrivit oamenilor de știință, gestionarea stresului este cauza. Cercetările anterioare au arătat că singurătatea este asociată cu niveluri mai ridicate de cortizol (hormonul stresului) din sânge – un factor de risc pentru diabet.

„Dacă sentimentul de singurătate devine cronic, atunci mecanismele de stres sunt stimulate zi de zi și acest lucru poate duce la complicații – precum diabetul„, explică cercetătorii.

Oamenii care trăiesc singuri pot suferi de probleme de sănătate mintală

Cercetătorii au descoperit că problemele de sănătate mintală sunt mai frecvente la persoanele care trăiesc singure. Singurătatea este factorul major.

A trăi singur este asociat cu tulburări mentale frecvente, cum ar fi depresia și anxietatea, constată un studiu publicat în PLOS ONE. Și asta, indiferent de vârstă sau sex. Cercetările anterioare au studiat legătura dintre singurătate și problemele de sănătate mintală. Dar, în general, au fost efectuate pe populații mai în vârstă și nu au putut fi generalizate la adulții mai tineri.

Pentru acest nou raport, cercetătorii francezi de la Universitatea din Versailles Saint-Quentin-en-Yvelines au folosit date de la 20.500 de englezi cu vârste cuprinse între 16 și 64 de ani, care au participat la sondaje naționale privind morbiditatea psihiatrică în 1993, 2000 și 2007. Au observat că proporția persoanelor care trăiesc singure a crescut în ultimii ani, din cauza îmbătrânirii populației și a scăderii ratelor de căsătorie și fertilitate. Prevalența persoanelor care trăiesc individual în 1993, 2000 și 2007 a fost de fapt de 8,8%, 9,8% și respectiv 10,7%.

În aceiași ani, ratele tulburărilor mentale frecvente au fost de 14,1%, 16,3% și 16,4%. Și în fiecare an, la toate vârstele, bărbați și femei, a existat o asociere pozitivă între a trăi singur și aceste condiții. Acest stil de viață a crescut riscul de 1,39 la 2,43 ori, în funcție de subgrupuri.

Acest lucru se datorează unui factor simplu, singurătatea, care a fost responsabil pentru 84% din depresie sau anxietate la această populație, potrivit autorilor.

„Intervențiile care abordează singurătatea […] ar putea contribui la bunăstarea mentală a persoanelor care trăiesc singure”, sugerează oamenii de stiinta.