Sindromul de tunel carpian poate duce la invaliditate. Ce metode de tratament sunt disponibile

Sindromul de tunel carpian (STC), cunoscut și sub numele de neuropatia nervului median la nivelul încheieturii mâinii, reprezintă o afecțiune caracterizată de presiunea exercitată asupra nervului median în tunelul carpian, un canal îngust situat la încheietura mâinii. Este una dintre cele mai întâlnite neuropatii de compresie ale membrelor superioare, alături de sindromul de tunel cubital și sindromul de canal Guyon.

Sindromul de tunel carpian este o afecțiune progresivă

Tratamentul pentru STC poate varia între metode nechirurgicale și chirurgicale, în funcție de gradul și severitatea afecțiunii. Este important să se înțeleagă că, în majoritatea cazurilor, intervenția chirurgicală este singura opțiune pentru vindecare absolută. Prin operație se poate înlătura banda de compresie care exercită presiune asupra nervului median. Celelalte opțiuni de tratament contribuie doar la ameliorarea simptomelor sau la gestionarea acestora pe termen scurt.

RomaniaTV

Eliza Natanticu, sfâșiată de durere, după moartea lui nea Gioni din Las Fierbinți. Era TATĂL ei, dar puțină lume știa. O părăsise când era mică

Observatornews.ro

Descoperirea făcută despre şoferul care a spulberat o mamă, în Forăşti. Tânăra şi-a dat viaţa pentru fetiţa ei

Metodele de tratament conservator sunt eficiente doar în stadiile incipiente ale bolii. Pentru pacienții care suferă de episoade severe sau frecvente de durere și alte simptome (cum ar fi furnicături, amorțeli și slăbiciune la nivelul mâinii), intervenția chirurgicală rămâne cea mai eficientă modalitate de tratament, eliminând simptomele în mod definitiv în majoritatea cazurilor. Dacă operația este efectuată la timp, vă puteți recupera foarte ușor.

13:33, 16 Apr 2025

FOTO Ce riscuri există la înlocuirea valvei aortice? Iată care sunt cele mai frecvent întâlnite și ce complicații pot apărea

Este foarte important ca pacienții diagnosticați cu această neuropatie de compresie să urmeze cu strictețe tratamentul recomandat de medicul specialist, deoarece altfel există riscul apariției unor complicații grave. Sindromul de tunel carpian este o afecțiune progresivă, iar în absența unui tratament corespunzător, aceasta evoluează către deteriorare, fie că acest proces se desfășoară mai lent sau mai rapid. Dacă nu este tratat, STC poate conduce la leziuni permanente ale nervilor și mușchilor mâinii, putând chiar să determine invaliditatea prin pierderea completă a sensibilității în degetele I-IV. Un diagnostic precoce și un tratament adecvat sunt esențiale pentru obținerea celor mai bune rezultate.

Ce presupune intervenția chirurgicală

După cum am menționat anterior, în stadiile incipiente ale sindromului de tunel carpian (STC), se recomandă un tratament nechirurgical. Acesta poate include odihnă, utilizarea unei orteze pentru imobilizarea încheieturii mâinii într-o poziție funcțională (în special pe timp de noapte), administrarea de medicamente antiinflamatoare, injecții cu corticosteroizi (substanțe cu proprietăți antiinflamatorii) și terapie fizică. De asemenea, este crucial ca pacienții cu STC să evite activitățile care pot declanșa simptome sau durere, în special cele care implică mișcări repetitive ale încheieturii mâinii.

Deși medicamentele, injecțiile cu corticosteroizi și terapiile alternative pot oferi o ușurare temporară a simptomelor, chirurgia pentru STC este singura opțiune care poate vindeca în mod eficient afecțiunea. Dacă tratamentul conservator nu reușește să amelioreze durerea și celelalte simptome, medicul poate recomanda intervenția chirurgicală pentru deblocarea tunelului carpian.

Intervenția chirurgicală pentru eliberarea tunelului carpian implică secționarea fibroasă a ligamentului carpian transvers în jurul tunelului carpian pentru a elimina presiunea asupra nervului median, conducând astfel la dispariția simptomelor. Metoda preferată și recomandată de chirurgi în prezent este cea minim invazivă, deschisă, cu o incizie minimă, de aproximativ 2 cm. Această abordare permite evitarea lezării nervului în timpul secționării ligamentului, asigură o decompresie corectă și lasă o cicatrice aproape invizibilă după vindecare. Intervenția chirurgicală se efectuează în regim de spitalizare de zi, durata operației fiind de cel mult 20 de minute.

După operație, pacientul primește recomandări care includ purtarea unei contenții elastice și menținerea ridicată a membrului operat. Degetele mâinii operate pot fi mișcate imediat după intervenție, cu o încărcare progresivă. De obicei, pacienții operați pentru sindromul de tunel carpian revin la activitățile obișnuite în aproximativ trei săptămâni de la intervenție.