Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureștilor

Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou este ocrotitorul Bucureștilor, fiind sărbătorit anual în data de 27 octombrie, la o zi după sărbătoarea Sfântului Dimitrie Izvorâtorul de Mir. Sfântul Dimitrie cel Nou a fost numit ocrotitorul orașului București în anul 1792, în timpul mitropolitului Filaret al II-lea, fiind canonizat în abia în 1955

An de an, cu câteva zile înainte de sărbătoarea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, zeci de mii de credincioși ortodocși din întreaga țară și nu numai pornesc spre Dealul Patriarhiei din București pentru a se închina la moaștele sfântului. Credincioșii se roagă pentru sănătate, bunăstare, liniște, dar vin și pentru a-i aduce mulțumire sfântului pentru binecuvântările din viețile lor.

Cine a fost Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou

Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou s-a născut într-un mic sat, numit Basarabov sau Basarabi, de pe malul Lomului, în Bulgaria, într-o familie săracă, dar iubitoare de Dumnezeu. Sfântul a trăit undeva în secolele XII-XIV. Se spune că a fost pastor pentru o perioadă, iar mai apoi a luat calea monahismului, intrând într-o mănăstire situată nu departe de satul natal. Toata viața sa a săvârșit fapte bune și și-a dus zilele în smerenie și rugăciune. Sfântul și-a dat sufletul între două pietre. După ceva vreme, apa Lomului a crescut, iar cele două pietre au căzut peste moaștele lui Dimitrie, acoperindu-le cu totul.

Dumnezeu, vrând să-l descopere, s-a arătat îngerul Domnului în visul fiicei unui om drept-credincios, copilă care pătimea de duh necurat, și i-a zis:

„Dacă părinții tăi mă vor scoate din apă – și i-a arătat locul – eu te voi tămădui pe tine”.

Sculându-se dimineață, copila a spus părinților săi visul pe care l-a avut și așa au fost descoperite moaștele.

Sfântul Dimitrie cel Nou este ocrotitorul Bucureștiului. Acesta a salvat orașul, în nenumărate rânduri, de epidemii, cutremure și ocupații străine. În timpul ciumei lui Caragea, în anul 1813, moaștele Sfântului Dimitrie cel Nou au fost scoase pe străzile orașului, iar în 1827, într-o perioadă extrem de secetoasă, chiar domnitorul a mers în fața cortegiului cu moaștele sfântului, care a străbătut întreg orașul. Chiar în aceeași zi a început o ploaie torențială, care a ținut trei zile și a salvat culturile agricole. Moaștele Sfântului Dimitrie cel Nou au salvat orașul și în 1831, în timpul holerei, când guvernator al Ţărilor Române era generalul Kiseleff.

Cum au ajuns moaștele sfântului în București

Moaștele Sfântului Dimitrie cel Nou au ajuns în București în secolul al XVIII-lea. Între anii 1769-1774, în timpul războiului ruso-turc, generalul Petru Saltîkov a ocupat și câteva sate de peste Dunăre, printre care și Basarabov. Luând moaștele sfântului, generalul și-ar fi dorit să le trimită în Rusia. Petru Saltîkov a fost înduplecat de către un drept-credincios, pe nume Hagi Dimitrie, să dăruiască moaștele Țării Românești, iar prin acest gest să compenseze pagubele și suferințele prin care au trecut românii din cauza războiului. Astfel, moaștele sfântului au rămas în București, fiind depuse în biserica din Dealul Mitropoliei. Moaștele Sfântului Dimitrie cel Nou au fost furate în timpul Primului Război Mondial, când armata română era retrasă în Moldova, iar orașul București era ocupat de germani și bulgari.

Soldații bulgari au furat fondul de manuscrise slave din Biblioteca Academiei, totodată luând și racla cu moaştele patronului spiritual al cetăţii din Dealul Mitropoliei, cu gândul să-l ducă înapoi în Bulgaria, dar fapta nu a putut fi dusă la bun sfârșit, deoarece mitropolitul Canon i-a cerut feldmareșalului Mackensen să-i găsească pe vinovați și să redea moaștele Bisericii Ortodoxe Române. Bulgarii au încercat să fugă cu moaștele Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou spre sud, ca să treacă granița, însă au fost ajunși de germani la Călugăreni.

La 19 februarie 1918, racla cu moaștele sfântului a ajuns din nou în București, unde sunt păstrate și acum.