Sfânta Daria. Mare sărbătoare în calendarul creștin ortodox

Martirizată în anul 283, împreună cu soțul ei, Sfânta Daria este considerată ca fiind un model al femeilor culte. Simbol al credinței profunde, aceasta a reușit să creștineze un număr considerabil de persoane și a fost condamnată pentru smerenia ei.

Cine a fost Sfânta Daria

În tinerețea ei, a fost preoteasă într-un templu păgân din Atena. Aceasta provenea dintr-o familie însărită, iar educația fetei a fost pe măsură. Era una dintre cele mai înțelepte fecioare care aduceau jertfă zeilor. Iar frumusețea ei era neasemuită.

A fost silită să se căsătorească cu Sfântul Hrisant pentru a-l convinge să renunțe la creștinism. Sfântul Hristant i-a promis acesteia că vor trăi pașnic, ca o un frate și o soră, astfel ea a acceptat. Sfântul Hristant și-a găsit adevărata credință în momentul în care a citit Sfânta Scriptură. A învățat-o și pe soția sa bunele credințe, arătându-i iubirea față de Dumnezeu.

Aceasta s-a convertit la creștinism în ziua nunții ei. Treptat după aceea, ea a reușit să convertească la creștinism tot mai multe călugărițe. Acest fapt l-a înfuriat pe împăratul roman Numerian. Pentru a se răzbuna, acesta a trimis-o pe Sfânta Daria într-un bordel, pentru a-și pierde fecioria. Însă, de fiecare dată când un bărbat se apropia de ea, un leu o apăra.

Văzând acestea, împăratul Numerian a condamnat-o la tortură prin lapidare. Dar aceasta a biruit din nou suferințelor, rezistând la tortură. Se spune că văzând acestea, păgânii s-au minunat și au strigat: „Daria este o zeiță! Daria este o zeiță!”.

Sfinții Hristant și Daria, martirii salvați de credință

Cel care a primit sarcina de a-I tortura pe cei doi soți a fost tribunal militar Claudiu. Văzând cum aceștia doi rezistă stoic torturilor, s-a convertit însuși la creștinism. Cu atât mai mult, și-a convertit atât familia, soția Ilaria și cei doi fii, Iason și Mavru, cât și toți soldații pe care îi avea sub conducere.

Toți au primit cununia muceniciei pe data de 19 martie. Drept pedeapsă, lui Claudiu I s-a legat o piatră de gurmaz și a fost aruncat în apă. Familiei lui și celorlaltor ostași le-a fost tăiat capul cu o sabie.

După o perioadă îndelungată de tortură, Sfinții Daria și Hristant au fost aruncați într-o groapă mare în pământ, iar groapa a fost acoperită de pietre. Moartea le-a fost lentă și grea, fiind primiți în cele din urmă în Împărăția Cerurilor. Mai târziu, s-a zidit o biserică în acel loc.

Troparul celor doi sfinți este: „Mucenicii Tăi, Doamne, Hrisant și Daria, întru nevoințele lor cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru, că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.”

Condacul: „Luminători luminoși arătându-vă, dumnezeieștilor mucenici Hrisant și Daria, cu lumina minunilor voastre străluciți toată făptura, risipind pururea noaptea cea adâncă a neputințelor; rugați-vă lui Hristos Dumnezeu să ne dăruiască nouă mare milă.”

Numele „Daria” este de origine persană și înseamnă „a face bine”. Sfânta Daria este considerată un simbol al femeilor culte și determinate. Rugăciunile către cei doi sfinți se pot rosti pentru a-i cinsti, pentru ca ei să ne ajute și să ne învețe.