Secretele sănătăţii mintale! Patru lucruri esenţiale pe care le ştiau doar grecii şi romanii

De-a lungul istoriei, sănătatea mintală a fost un subiect complex şi adesea dificil de abordat, dar influenţa gândurilor asupra sănătăţii fizice şi psihice nu este un concept nou. Chiar şi în vremurile străvechi, oamenii înţelegeau că mintea joacă un rol crucial în starea noastră generală de bine. Acest lucru a fost recunoscut de marii învăţaţi ai antichităţii, iar unele dintre ideile lor continuă să fie relevante şi astăzi.

Gândurile negative pot afecta profund organismul, conducând adesea la apariţia unor boli, în timp ce gândurile pozitive au capacitatea de a susţine procesul de vindecare. Medicul grec Galenos din Pergamon, acum aproape 2000 de ani, sublinia legătura strânsă dintre minte şi corp.

1. Sănătatea noastră mintală este importantă

Tulburările de sănătate mintală erau bine cunoscute în antichitate. Homer, celebrul poet al „Iliadei” şi „Odiseei”, care a trăit în jurul secolului al VIII-lea î.Hr., ar fi murit din cauza depresiei.

La doar trei secole distanţă, medicii greci au început să recunoască faptul că sănătatea noastră depinde, în parte, de starea gândurilor noastre. În lucrarea „Epidemiile”, atribuită lui Hipocrate, un text medical antic datând din jurul anului 400 î.Hr., un medic anonim descrie factorii fundamentali care influenţează sănătatea umană. Printre aceşti factori esenţiali se numără gândurile, stilul de viaţă, îmbrăcămintea, condiţiile de trai şi activitatea fizică.

2. Problemele psihice ne pot îmbolnăvi

Tot în „Epidemii”, un alt medic arată că unul dintre pacienţii săi avea o stare mentală atât de gravă, încât a început să delireze şi, în cele din urmă, nu a mai putut vorbi. Se spune că s-a vindecat după 14 zile de repaus la pat, dar nu se ştie cum a fost posibil acest lucru.

Mai târziu, celebrul medic Galenos din Pergamon (129-216), cunoscut şi sub numele de Galen, a recunoscut că sănătatea mintală precară poate fi o cauză a îmbolnăvirii.

„S-ar putea ca, în anumite circumstanţe, „gândurile” să fie una dintre cauzele care înrăutăţesc sănătatea sau conduc la boală. Oamenii furioşi din orice şi confuzi, îngrijoraţi sau speriaţi din cel mai mic motiv se îmbolnăvesc adesea şi le este greu să depăşească aceste stări şi să se vindece”, a precizat acesta.

3. Bolile mintale pot fi prevenite şi tratate

În antichitate, existau multe modalităţi diferite de a preveni sau a trata bolile mintale. Filozoful Aristippus, care a trăit în secolul al V-lea î.Hr., îi sfătuia pe oameni să se concentreze asupra prezentului pentru a evita tulburările mentale:

„Focalizează-ţi atenţia asupra momentului prezent şi asupra acelei părţi din zi în care te implici activ, fie prin acţiuni, fie prin gânduri. Doar prezentul ne aparţine cu adevărat, nu trecutul sau viitorul. Primul a dispărut deja, iar cel de-al doilea rămâne un necunoscut”, conform acestuia.

Filozofului Cleinias, care a trăit în secolul al IV-lea î.Hr., avea o tehnică simplă pentru a-şi restabili echilibrul mental şi fizic.

„Ori de câte ori realiza că este cuprins de furie, lua lira în mână şi cânta, astfel reuşind să-şi recâştige calmul.”

4. Eforturi pentru îmbunătăţirea sănătăţii mintale

În antichitate, grecii şi romanii considerau că păstrarea stării mentale necesită un efort constant. Atunci când ne simţim anxioşi, furioşi sau deprimaţi, este esenţial să facem ceva pentru a genera un sentiment opus. Această schimbare putea fi adesea realizată prin activităţi simple.

De exemplu, persoanelor care sufereau de depresie li se recomanda să se angajeze în activităţi care să le aducă bucurie, cum ar fi să meargă la o comedie la teatru. Totuşi, se considera că o singură activitate nu era suficientă pentru a vindeca starea de spirit. Era crucial să se schimbe fundamental atât modul de viaţă, cât şi gândirea.

În privinţa problemelor psihologice, avem multe în comun cu oamenii din antichitate. Multe dintre ideile lor rămân la fel de relevante astăzi ca acum 2.000 de ani, chiar dacă astăzi folosim metode şi medicamente diferite.