Schimbare spectaculoasă pentru un monument celebru din centrul orașului Iași! În aceste zile, într-o comisie, specialiștii ar putea aproba un proiect istoric! GALERIE FOTO (Exclusiv)

de: Valentin Hutanu
02:00, 23 iun. 2021

În aceste zile, într-o comisie, specialiștii ar putea aproba un proiect istoric! Totul vizează reabilitarea și restaurarea unui monument istoric celebru din centrul orașului Iași – Biserica „Nașterea Maicii Domnului” Talpalari. Comisia Zonală a Monumentelor Istorice, din cadrul Direcției Județene pentru Cultură Iași, are în analiză dosarul ce vizează acest obiectiv important

În aceste zile, Comisia Zonală a Monumentelor Istorice (CZMI), din cadrul Direcției Județene pentru Cultură (DJC) Iași, are în analiză dosarul ce vizează reabilitarea și restaurarea unui monument istoric celebru din centrul orașului Iași – Biserica „Nașterea Maicii Domnului” Talpalari. A fost depus un proiect de expertiză tehnică.
Proiectanți sunt inginerii Andrei Coloman Szalontay și Lucian Soveja, iar elaborator – firma Exprosov SRL.

„Intenționăm să reabilităm și să restaurăm lăcașul de cult. Pentru a avea detalii, așteptăm părerile specialiștilor. După expertiza tehnică, urmează să fie făcut proiectul de către arhitectul Gâlea Smaranda! Totul va dura câteva luni. Noi sperăm să dureze cât mai puțin… Apoi vom ști cu exactitate care sunt lucrările de care are nevoie biserica”, arăta pr. Constantin Sturzu, paroh la „Nașterea Maicii Domnului” Talpalari.

Din pomelnice și din alte acte vechi rezultă că primul ctitor al bisericii Talpalari a fost marele vistiernic Iordache Cantacuzino

 

Din pomelnice și din alte documente vechi rezultă că primul ctitor al bisericii cunoscute astăzi cu numele Talpalari a fost marele vistiernic Iordache Cantacuzino. Cumnat cu voievodul Vasile Lupu și sfetnic apropiat al ctitorului Mănăstirii „Sf. Trei Ierarhi”, din Iași, Iordache vistiernicul înălța pe la 1640 ctitoria sa, cu hramul „Nașterea Maicii Domnului”, la marginea de nord a orașului.

„Mai târziu, în veacul al XVIII-lea, se vor așeza pe aceste locuri meșterii talpalari, cu atelierele lor de dubit pieile și de confecționat încălțăminte. Breasla lor va da și numele cel mai popular al sfântului locaș, Biserica Talpalari. Pe la 1742, paroh al bisericii era preotul Antonie, iar staroste al breslei talpalarilor – Ioan Papajemna. Până în a doua jumătate a secolului al XIX-lea s-a păstrat în biserică o «lumânare de breaslă». Biserica Talpalari și slujitorii ei beneficiau din vechime de anumite danii și privilegii din partea domnitorilor”, se arată în documentele DJC.

La 19 iulie 1827, un foc mare a început la casele spătarului Ilie Zmău! Atunci a ars și Biserica Talpalari, fiind distrusă până la „goliciunea zidurilor”

Pe 19 iulie 1827, un foc mare „început la casele spătarului Ilie Zmău și arzând Ulița Mare toată, Mitropolia, Trisfetitele, Curtea gospod, Podul vechi, Târgul de jos, Heresteaua și Sfântul Constantin, până peste Bahlui, au ars și biserica Talpalari, distrugându-o până la goliciunea zidurilor”. Un urmaș din familia primilor ctitori, marele vornic Dimitrie Cantacuzino-Pașcanu, văzând trista ruinare a bisericii lângă zidurile căreia își dormeau somnul de veci înaintașii săi, reface din temelii sfântul lăcaș.

La 16 iunie 1835 se săvârșea în biserică Sfânta Liturghie și slujba aghiasmei mici pentru binecuvântarea Academiei Mihăilene, situată în imediata apropiere. În 1884, când biserica era cu totul în ruină, s-au făcut reparații capitale din venituri proprii. S-a reparat întreaga zidărie, s-au pictat pereții și bolțile în ulei de către N. Roteanu, s-a poleit catapeteasma, s-au refăcut cafasul, ușile și ferestrele. Tot atunci s-a construit din nou clopotnița și s-au adăugat două pavilioane lipite de fața sudică.

După 1990 s-au început lucrări de restaurare, însă puterea financiară a parohiei este mult sub cerințele unui monument istoric

Dacă secolul al XIX-lea a reprezentat perioada de strălucire a Talpalarilor, când dobândise și renumele de „biserică a școalelor”, a doua jumătate a veacului XX a fost una de „umilință și răstignire”: deposedată de averi, ctitoria Cantacuzineștilor va fi „agresată fizic” de construcțiile noi din epoca socialistă, fiind la un pas de a urma soarta Academiei Mihăilene, demolată în 1964. De altfel, după 1953, biserica are și un al doilea hram, Sfântul Ilie, în amintirea bisericii filiale de pe strada Vasile Alecsandri, nr. 9, ctitoria lui Ionașcu Gheanghea de la 1620, demolată pentru a se construi blocuri cu locuințe. După 1990 s-au început lucrări de restaurare, însă puterea financiară a parohiei este mult sub cerințele unui monument istoric, înscris în lista Ministerului Culturii. S-a refăcut împrejmuirea bisericii, s-au efectuat lucrări de reparații curente, s-a reparat cripta și s-a așezat deasupra intrării acesteia un mozaic bizantin reprezentând Învierea Domnului.