Scandalul Pegasus
E groasă rău. Miercuri, ministrul Apărării din Israel, Benny Gantz, a luat avionul și s-a deplasat la Paris, atenție, într-o vizită neplanificată. Pentru a se întâlni de urgență cu omologul său din Franța, șefa armatelor, Florence Parly. Tema acestei întrevederi intempestive este explozivă. Scandalul Pegasus. În ce constă acesta? Care este litigiul? |
Un răspuns extrem de scurt și poate prea puțin concludent constă în faptul că, în baza unui software extrem de performant denumit Pegasus, creat de armata israeliană, președintele Franței Emmanuel Macron ar fi fost spionat, prin supravegherea convorbirilor sale telefonice. Motiv pentru care acesta și-a dat la tocat telefonul, procurându-și un nou aparat. Dar aceasta este o explicație numai bună pentru adormit copiii. Software-ul Pegasus a produs ravagii mult mai mari. Uriașe. Cu efecte în întreaga lume.
Pentru a intra cât de cât în detalii, să consemnăm faptul că, în acest moment, armele de tip informatic sunt la fel de periculoase ca armele atomice. Sau chimice. Cu deosebirea că acestea nu sunt supuse, cel puțin pentru moment, unui control internațional. Israelul, ultraperformant în multe domenii ale industriei apărării, a creat un software numit Pegasus, ale cărui aplicații le-a vândut practic autorităților unor state, așa cum ai vinde avioane sau submarine. Autoritățile respectivelor state au achiziționat pe bani grei aplicația pentru ca, invocând apărarea împotriva terorismului și a rețelelor de crimă organizată, să-și poată urmări proprii politicieni, jurnaliști, conducători ai unor organizații civice. Cum Dumnezeu a ajuns să fie urmărit însuși președintele Macron cu ajutorul acestei aplicații, rămâne încă un mister. Pe care probabil nu-l vom descifra prea curând. Fapt este că nu numai Macron, ci și Angela Merkel, celălalt lider greu al motorului politic UE, s-a inflamat și cere urgente explicații. O fi fost și ea spionată?
Până una alta, iese la iveală, după o primă salvă de dezvăluiri, că ar fi fost supravegeați prin sistemul NSO, adică prin aplicația despre care am vorbit mai sus, nu mai puțin de 180 de jurnaliști, 85 de politicieni de primă mărime și 14 șefi de state. O fi fost supravegheat și Klaus Iohannis? Nu cred. El este suspectat de mulți că ar fi mai degrabă mut decât comunicativ. La ce bun să fi fost ascultat? Sunt totuși nu mai puțin de 50.000 de nume într-o primă listă furnizată de două dintre cele mai puternice organizații internaționale care luptă pentru drepturile și libertățile omului.
Cumva, Israelul va reuși să iasă cu fața curată din această afacere, așa cum a mai reușit și în alte ocazii. Și de ce nu? Este Israelul vinovat pentru că a inventat un sistem atât de performant de supraveghere a persoanelor? Le-a băgat Israelul pe gât serviciilor secrete din alte state acest software? Sau l-a vândut pur și simplu, pe bani buni, în urma unor solicitări? Probabil că responsabile în primul rând sunt acele servicii secrete care, în mod iresponsabil, au achiziționat sistemul Pegasus și l-au aplicat împotriva proprilor cetățeni. Printre care, întâmplător sau nu, s-au aflat șefi de state, politicieni și jurnaliști.
Nu știm cum se va încheia tărășenia. Personal am însă certitudinea că scandalul este mult mai mare decât cel despre care tocmai am aflat. Tentaculele Pegasus este de presupus că s-au dus mult mai departe. Și, mai devreme sau mai târziu, dar după ce se va fi epuizat acest scandal internațional, parlamentele statelor suverane se vor deștepta la cap. Și vor institui legi prin care vor restricționa și vor pune sub un control strict asemenea intruziuni brutale în interiorul mediilor politice și mediatice ale respectivelor națiuni. Va fi probabil necesară și o reglementare internațională, care să asigure un control al utilizării și evident al vânzării unei asemenea aplicații care, repet, poate fi la fel de periculoasă ca o bombă chimică sau ca o rachetă nucleară.