Scabia la om. Când trebuie să apelezi de urgență la un dermatolog

de: BZI.ro
10:30, 24 mai 2022

Scabia la om este una dintre cele mai frecvente leziuni parazitare ale pielii. Agentul cauzal al patologiei este acarianul prurit Sarcoptes scabiei. Principalele simptome ale bolii sunt erupții cutanate pe piele, pasaje de bube bine marcate în straturile superioare ale dermei și zgârieturi în locurile de localizare a acestora. Pacienții sunt tratați sub supravegherea unui dermatolog.

Motivul dezvoltării scabiei este contactul unui copil sau adult sănătos cu un purtător de acarieni scabie. Sarcoptes scabiei infectează doar oamenii. Scabia din epidermă este depusă de femele a căror lungime nu depășește 100 de microni. Larvele de incubație vin la suprafața pielii și pătrund independent în epidermă datorită prezenței unui aparat maxilar puternic. Sarcoptes scabiei se injectează sub piele în 20-25 de minute. Agenții cauzali ai bolii mor la temperaturi de peste 50 de grade timp de 10 minute, încălzirea mediului la 80 de grade duce la o încetare instantanee a activității lor vitale.

Recomandările clinice prevăd tratamentul întregii pielii a pacienților cu emulsii sau spray-uri

Scabia la om. Primele semne care îți indică că se manifestă afecțiunea

Primele semne de scabie apar la o persoană sănătoasă la 7-10 zile după contactul cu un purtător de patologie. Cu o examinare atentă a pielii timp de 2-3 zile, puteți observa scabia. Simptomele cresc atunci când femelele depun ouă în grosimea epidermei. Pacienții suferă de mâncărimi insuportabile, care se intensifică seara și noaptea. Când sunt mușcați de Sarcoptes scabiei, ei eliberează substanțe chimic active care provoacă o reacție alergică și inflamație locală a pielii. Mâncărimea duce la apariția de zgârieturi, acoperite cu cruste sângeroase.

Diagnosticul scabiei este efectuat de un dermatolog, terapeut sau specialist în boli infecțioase. Baza diagnosticului o constituie datele clinice și plângerile pacientului. În unele cazuri, se prescrie o răzuire, se efectuează un studiu de laborator al biomaterialului obținut. Testul nu este întotdeauna informativ datorită faptului că pacienții fac duș înainte de a vizita clinica.

Motivul dezvoltării scabiei este contactul unui copil sau adult sănătos cu un purtător de acarieni scabie

În timpul examinării, medicul poate încălzi anumite zone ale pielii sau le poate aplica o picătură de ulei. Aceste măsuri cresc activitatea motorie a acarienilor scabiei. Coloranții vă permit să detectați scabia în absența erupțiilor cutanate vizibile pe piele.

Curs terapeutic pentru a scăpa definitiv de acarianul scabiei

Recomandările clinice prevăd tratamentul întregii pielii a pacienților cu emulsii sau spray-uri. Excepția este scalpul. Medicamentele antiscabioză au toxicitate scăzută și nu provoacă disconfort în timpul tratamentului. Uneori, afecțiunea poate fi ameliorată cu remedii naturale, îndeosebi cu polen crud.

În timpul examinării, medicul poate încălzi anumite zone ale pielii sau le poate aplica o picătură de ulei

Înainte de prima aplicare a unui produs cu benzoat de benzii, pacientul trebuie să facă un duș. Retratarea pielii se efectuează după 48 de ore, căpușele care se află în stadiul larvar mor. Odată cu eliminarea completă a simptomelor, nu se efectuează un nou ciclu de aplicare a medicamentului. După terminarea tratamentului, pacientul trebuie să folosească un antiseptic pe mobilier, articole de uz casnic și îmbrăcăminte.

Forma crustă a scabiei necesită o abordare diferită a tratamentului. Terapia antiscabioasă este precedată de etapa de înmuiere și îndepărtare a crustelor prin băi de săpun și sifon sau unguente keratolitice. După îndepărtarea tuturor straturilor keratinizate, pacientul poate începe să aplice soluția de benzoat de benzii pe zonele afectate.

Lăsată netratată, scabia la om poate duce la dezvoltarea de piodermie, eczeme microbiene, celulită infecțioasă și dermatită. Din acest motiv, dermatologii recomandă pacienților să solicite asistență medicală la primul semn de scabie.

Primele semne de scabie apar la o persoană sănătoasă la 7-10 zile după contactul cu un purtător de patologie