Sărbătoare istorică pentru catolici, la Iași! Au trecut 137 de ani de când a fost înființată Eparhia catolică și a fost numit primul episcop din Capitala Moldovei

Moment de sărbătoare istorică pentru catolici! Au trecut 137 de ani de când a fost înființată Eparhia catolică și de când a fost numit primul episcop din Capitala Moldovei: 27 iunie 1884. „Obișnuim ca în fiecare an să ne sărbătorim ziua nașterii, dar este firesc să ne amintim și datele importante ale instituțiilor în care activăm. Printre acestea se numără și ziua de 27 iunie, care ne amintește data în care a fost înființată eparhia noastră și a fost numit primul episcop de Iași: 27 iunie 1884. Au trecut 137 de ani de atunci, dar istoria catolicilor din Moldova este mult mai lungă…”, arată pr. Alois Moraru

Ieri, 27 iunie 2021, catolicii din Iași au sărbătorit 137 de ani de când a fost înființată Eparhia catolică și a fost numit primul episcop din Capitala Moldovei pe 27 iunie 1884. Pe de altă parte, istoria catolicilor din acestă regiune este mult mai lungă, amintind doar că peste șase ani vor fi celebrați 800 de ani de la înființarea Episcopiei Catolice de Milcov. Ca date documentare, interesant este că după slavonizarea din secolele VIII-IX, creștinii din Moldova au fost constrânși de împrejurări să se supună Patriarhiei de Ohrida, misionarii latini fiind nevoiți să se întoarcă în Italia, ritul greco-slav întărindu-și pozițiile în detrimentul celui latin. După Schisma din 1054, în care un rol important l-a jucat patriarhul Leon de Ohrida, creștinii din Moldova au păstrat ritul și limba slavonă, fiind supuși direct patriarhiei menționate mai sus.

Papa Grigore al IX-lea (1227-1241) a aprobat în anul 1227 înființarea unei Eparhii catolice: Episcopia de Milcov (1227-1241)

Mai departe, până la întemeierea statului feudal al Moldovei (1359), la începutul secolului al XIII-lea, pe teritoriul Moldovei s-au stabilit cumanii, un popor migrator înrudit cu pecenegii, care se află temporar în partea de est a Carpaților. Pentru aceștia, Papa Grigore al IX-lea (1227-1241) a aprobat în anul 1227 înființarea unei eparhii catolice: Episcopia de Milcov (1227-1241).

„Un an mai târziu, episcopul Teodoric a schimbat denumirea eparhiei în «Episcopia Cumanilor», ceea ce a stârnit proteste din partea ierarhilor maghiari. Documentele menționează un număr de 14 episcopi care au avut titlul «de Milcov», dintre care doar Teodoric (1228) a fost efectiv episcop al cumanilor, acesta fiind motivul care justifică existența respectivei episcopii doar până la invazia tătară din anul 1241. Astfel, își încetează temporar existența această episcopie, dar până în anul 1526 se consemnează și alți episcopi cu acest titlu. În timpul voievodului Lațcu (1367-1375), minoritatea catolică din Moldova a trecut sub autoritatea Sfântului Scaun”, arată pr. Alois Moraru.

La începutul secolului al XVII-lea s-a decis înființarea Episcopiei de Bacău, fapt concretizat la 17 septembrie 1607, când Papa Paul al V-lea (1605-1621) l-a numit pe episcopul Ieronim Arsengo

La începutul secolului al XVII-lea, s-a decis înființarea Episcopiei de Bacău, fapt concretizat la 17 septembrie 1607, când Papa Paul al V-lea (1605-1621) l-a numit pe episcopul Ieronim Arsengo. Dintre episcopii care s-au perindat la conducerea acestei episcopii, aproape toți au fost polonezi, mulți lipsind sau vizitând foarte rar episcopia.

„Pentru a uniformiza situația clerului și a credincioșilor din Moldova, în această perioadă au avut loc doua sinoade diecezane: unul la Cotnari (6 noiembrie 1642) și unul la Bacău (27 aprilie – 1 mai 1663). Episcopia de Bacău a persistat până în anul 1818, când a murit ultimul episcop care a purtat acest nume, Iosif Bonaventura Berardi (+ 20 aprilie 1818, la Iași). La începutul secolului al XIX-lea, preoții misionari s-au decis să mute reședința episcopului la Iași”, mai arată pr. Alios Moraru.

Aici însă au întâmpinat o rezistență puternică din partea Divanului Domnesc, probabil din cauza unui firman emis de Poarta Otomană, privind protejarea creștinilor de rit roman, care, în ciuda insistențelor diplomației austriece și a Sfântului Scaun, nu a putut fi abrogat. Din această cauză, în Moldova nu s-a mai putut menține o episcopie, ci doar un vicariat. Acesta s-a înființat în anul 1818, la Iași, și a primit numele de Vicariat Apostolic al Moldovei (1818-1884). La cârma acestei instituții s-au succedat 12 vizitatori apostolici.

La sfârșitul secolului al XIX-lea, în Principatele Unite se făcea simtiță necesitatea creării a două episcopii romano-catolice, în București și Iași

La sfârșitul secolului al XIX-lea, în Principatele Unite române se făcea simtiță necesitatea creării a două episcopii romano-catolice, în București și în Iași. Astfel, la 27 iunie 1884, prin scrisoarea „Quae in christiani nominis incrementum”, înceta Vicariatul Apostolic al Moldovei, care ființa din 1818, și se decreta înființarea Episcopiei Catolice de Iași.

„Concluzionând cele consemnate mai sus, putem spune că Biserica Catolică din Moldova a avut în decursul veacurilor o istorie destul de sinuoasă. Condițiile precare ale catolicilor, dar și cele ale misionarilor dominicani, franciscani și iezuiți care au activat aici au făcut să existe mai multe forme de administrare teritorială a minorității catolice din această zonă geografică. La acestea se mai adaugă și contextul politic, care de multe ori a fost nefavorabil catolicilor. Cu toate acestea, au fost numeroși episcopi și preoți care s-au jertfit ca această credință catolică să se mențină în rândul unei populații autohtone și să fie transmisă generațiilor viitoare”, a conchis pr. Alois Moraru.