Săgețile statului subteran

Sunt produse dovezi peste dovezi, din care reiese că oamenii de bază ai statului subteran au șantajat oameni de afaceri, utilizând avocați gen Trăilă sau Stoica, pentru a le garanta acestora, în schimbul unor sume consistente de bani, o așa-numită optimizare. Adică aranjamente făcute cu procurori și judecători, pentru ca în final pedeapsa să fie minimă. Dar până în prezent, în mod straniu, despre „săgeți” nu s-a vorbit deloc. Adică pur și simplu despre oamenii de afaceri „fabricați” de statul subteran și puși să joace la înaintare.
Sunt destul de mulți analiști care se miră că, în condițiile în care operațiunile statului subteran au avut o anvergură care le-a adus autorilor câștiguri de sute de milioane de euro sau poate chiar de miliarde, numărul celor care au decis să-i denunțe la DNA pentru șantaj este încă foarte mic. Și asta în ciuda faptului că șantajul poate fi ușor dovedit dacă se ia urma banilor. Ies la lumină informații conform cărora împingerea în păcat a unor oameni de afaceri în vederea șantajării și estorcării acestora reprezintă doar o față a acestei medalii, pe care ne-o arată statul subteran. Cealaltă față este mai bine protejată, dar încă și mai periculoasă. Gruparea condusă de generalul cu patru stele Florian Coldea a descoperit cu multă vreme în urmă, pe vremea când acesta era la butoane, o rețetă cât se poate de eficientă pentru procurarea cu maximă discreție de fonduri. Fabricarea unor oameni de afaceri. Anumite persoane considerate de încredere erau pur și simplu inițiate în câte un domeniu de business, primeau în mod discret fondurile necesare pentru deschiderea unei afaceri, apoi li se făcea „culoar”, prin eliminarea oricărei concurențe și facilitarea unor relații comerciale extrem de profitabile cu întreprinderi deținute de statul român, după care tot ceea ce mai urma era ca sumele colosale astfel obținute să fie sub o formă sau alta transferate demiurgilor statului subteran.

În ultimele zile se vorbește insistent despre o altă „victimă” a statului subteran. Despre omul de afaceri Mihai Tufan. Acesta, fiu al unui general de Securitate fiind, a avut mult noroc în viață și, extrem de tânăr fiind, a pus mâna pe câteva afaceri extrem de profitabile care, la prima vedere, i-au adus anual profituri de peste 30 de milioane de euro. Cele mai multe dintre aceste afaceri sunt din domeniul energetic, cele mai multe din hidroenergie. Acesta a trăit ani de zile pe picior mare, nu ostentativ, ci dimpotrivă, destul de discret, până când, într-o zi, a lăsat impresia că și-a ieșit din minți și, sub efectul alcoolului fiind, și-a înjunghiat de mai multe ori soția în propriul autoturism. O infracțiune extrem de gravă, care i-ar fi putut aduce ani mulți de închisoare cu executare. A intervenit însă statul subteran care, prin intermediul avocatului Doru Trăilă și a „operatorilor” din culise, a reușit să-i optimizeze procesul, transformând din nou justiția în obiectiv tactic, astfel încât, după doi ani de închisoare, a fost pus în libertate. Dar nu oricum. Mihai Tufan a decis, vezi Doamne, să-și consacre viața familiei și unor opere de binefacere. Astfel încât, ce să vezi? A renunțat de bunăvoie la conducerea societăților sale, delegând pentru această activitate fix casa de avocați deținută de Doru Trăilă. Acesta a primit astfel exercițiul acțiunilor deținute de Mihai Tufan. Ce semnificație are această informație lansată în urmă cu câteva zile de jurnalista de investigație Anca Alexandrescu?

Aparent asistăm la o operație asemănătoare celei care l-a vizat pe omul de afaceri Cătălin Hideg. Adică în schimbul unor beneficii uriașe, nemaiîntâlnite în cazul niciunei alte case de avocați care își desfășoară activitatea în mod legal și normal, un om certat cu legea beneficiază de o mână de sprijin din partea unei justiții corupte, iar pedeapsa sa este „optimizată”. Nu este însă deloc exclus să asistăm, așa cum am explicat în deschiderea acestei analize, la desfășurarea celei de-a doua fețe a aceleiași medalii. Pentru a înțelege, trebuie să ne imaginăm pur și simplu – desigur, până când vor sosi și probele concludente în acest sens – că Mihai Tufan, susținut din spate de statul subteran, la un moment dat a scăpat de sub control. Sau existau indicii că se poate sustrage respectivului control. Și în aceste condiții oamenii statului subteran au acționat prompt. Poate că Mihai Tufan a fost îmbătat cu bună știință înainte de a fi suit la volan. Sau poate chiar a fost drogat. Poate că a fost împins cu bună știință într-o fundătură a justiției, tocmai pentru ca, în final, statul subteran să-și poată recupera „activele”. Ceea ce până la urmă s-a și întâmplat. Liber consimțit.

Atrag din nou atenția acelor procurori dispuși să dea cu bățul prin mușuroi și să afle adevărul până la capăt că cea mai bună sursă de informații sunt casele de avocați implicate în asemenea operațiuni. Este exclus ca în mod normal, pentru asistența juridică în cazul unor infracțiuni cum sunt cele despre care se face vorbire în presă, persoanele implicate să consimtă să acorde sub formă de onorarii sume colosale unor apărători. Și asta în baza unor contracte de asistență juridică nemaivăzute până în prezent. În cazul caselor de avocați urma banilor poate fi luată cu ușurință. Iar capătul acestor urme, după cum deja se poate observa, ne conduce la generalii aflați până de curând în umbră.