S-a întors roata! Vile făcute la moft, dosite în cea mai săracă comună din județul Iași! Tinerii plecați în străinătate au transformat totul într-o colecție de case de vis!

Comuna Dagâța ar putea fi a doua Miroslava. Din sărăcia care definea satele comunei, astăzi nu vezi decât vile. Tinerii plecați în străinătate au transformat comuna într-un vis. Totul arată ca un șantier în lucru.

Comuna Dagâța a fost multă vreme considerată una dintre cele mai sărace comune din județul Iași. În prezent, imaginile pe care le prezintă comuna o descriu ca fiind una dintre cele mai bogate. În locul caselor bătrânești de odinoară s-au ridicat palate peste noapte. Locuințele arată ca desprinse din revistele de profil, cu porți înalte și impunătoare, cu ferestre largi prin care lumina zilei se impune în casă. Comuna Dagâța arată în acest moment ca un șantier. În aproape fiecare curte se regăsesc materiale de construcție, iar proprietarii muncesc de zor pentru a-și înfrumuseța locuința. Satele din comuna Dagâța renasc, în locul imaginii înduioșătoare de demult construindu-se o a doua Miroslava.

Stirile PROTV

Boala cu mortalitate de aproape 15%, care se transmite prin aer. „Simptomele seamănă în primele zile cu gripa”

RomaniaTV

Zi decisivă! Românii ar putea vota direct in turul II, între Lasconi şi Georgescu. Înalta Curte judecă contestaţia la decizia CCR de anulare a alegerilor prezidenţiale

În loc de sărăcie, vile peste vile

Redactorii cotidianului Bună Ziua Iași au mers în comuna Dagâța pentru a mai vedea care mai este situația localnicilor privați de ajutor, ce nevoi mai au, cu ce greutăți se mai confruntă. Imediat la intrarea în sat ne-a izbit un iz de nou, un iz tineresc. Ne-am fi așteptat să fie, așa cum știam de multă vreme, sărăcie. Ne așteptam să întâlnim bătrâni uitați de copii, oameni fără loc de muncă, case bătrânicioase și oameni gârboviți. Mare ne-a fost mirarea când de după dealuri se schițau ușo-ușor case care mai de care mai moderne, mai mari și mai ingenioase. În curțile caselor bătrânești de odinioară s-au ridicat clădiri impunătoare.

Și-a construit casa viselor lui

Coborând la pas printre drumurile îngustate ale satului Mănăstirea, am zărit un bărbat care muncea de zor la construcția casei. Ne-am oprit și am stat de vorbă cu acesta. Ionel Pintilie este locuitor al comunei Dagâța. De 15 ani, acesta a plecat în străinătate pentru a-și câștiga existența. A lăsat acasă trei suflete care abia așteptau să-l vadă la sărbători. A muncit din greu, așa cum povestește acesta, pentru a oferi familiei sale un trai mai bun.

„Visul nostru a fost de a avea casa noastră. De când m-am căsătorit cu nevastă-mea, i-am spus că eu nu pun mâinile pe piept până nu voi oferi copiilor mei ceea ce n-am avut eu. Am fost plecat în străinătate ani de zile pentru a mă bucura de casa pe care o vedeți în spatele meu. Nu e ușor deloc, dar fără sacrificii nu faci nimic”, spune Ionel.

„Mi-e bine aici”

Bărbatul povestește cât de greu i-a fost să se despartă de copii și de nevastă pentru a clădi un viitor lipsit de griji. Acesta spune că are foarte multe motive care l-au determinat să investească zeci de mii de euro într-o casă la aproape 70 de kilometri de Iași.

„Am primit o bucată de pământ de la părinți. Tatăl meu a murit, iar mama, săraca, e bolnavă, la pat. Eu nu aveam cum să mă mut la Iași și să o las aici. Am avut în gând să fac asta. Dar stau și mă gândesc că nu am de ce. Pai aici am deja pământul de la părinți și pe care am construit casa. Dacă mă duc la Iași ar trebui să stau probabil într-un apartament cât o cutie de chibrituri. Nu, mulțumesc! Mi-e bine aici. Iaca mai pun un cartof, o roșie, un morcov și mănânc din grădina mea. Copiii au spațiu să zburde toată ziua, nu este traficul ca în Iași și multe altele”, încheie bărbatul.

În cazul lui Ionel sunt sute de alți tineri din comună.

O bătrână: „Tinerii muncesc, muncesc și iar muncesc”

Mai jos, pe ulicioară, am întâlnit-o pe tanti Maria. Aceasta stătea proptită în poartă, așteptând parcă pe cineva. Intrând în discuție cu aceasta, femeia a părut extrem de fericită, dându-ne senzația că de multă vreme nu ar fi fost întrebată mare lucru. Am încercat să auzim de la tanti Maria cum vede ea satul astăzi.

„Dragii mamei, eu m-am născut aici. Aici am copilărit, aici m-am măritat și aici am să mor. Copiii mei sunt plecați, maică, la muncă în străinătate. Eu mi-s singură. De când mi-a murit bărbatul nu mai am pe nimeni. Copiii au plecat la muncă, să-și facă o casă. Iaca-s vreo cinci ani și parcă tot nu se satură de bani. Tot mă uit cât e ziulica de mare la tinerii aceștia care muncesc, maică, muncesc și iar muncesc. Am muncit și noi o viață întreagă, dar parcă ne mai linișteam și noi. Încontinuu să lupți pentru bani, iaca nu-i bine. Se ridică case peste case aici, dar numai ei știu, săracii, cum și-au rupt ciolanele la muncă”, spune Maria.

Cum arăta și cum arată Dagâța prin ochii unui bătrân?

La aproape 80 de ani, Tanti Maria a avut destulă vreme să observe schimbările prin care a trecut comuna Dagâța. A prins la vremea ei și horele lungi din sat și casele bătrânești cu icoane mari pe perete. A mai prins Maria și vremurile în care duminica toată lumea mergea în șir indian la biserică.

„Pe vremea mea, maică, era altfel. Satul acesta vuia de muncă în timpul săptămânii, sâmbata de chef și duminica toată lumea zbura la biserică. Nu exista duminică în care să nu mergem la biserică, oricât de obosiți am fi fost. Tineretul s-a schimbat sub ochii mei. Aleargă după bani, după case, după avere, maică. Dar ei uită de frumusețile vieții. Uite colea pe deal. Vezi dealul acela? Iaca acolo, maică, pășteam noi oile și acum e plin de case. Eu nu zic bată-m-ar norocu’ că tineretu’ nu trebuie să muncească! Să muncească! Da să aibă grijă și de sufletul lor”, mai spune Maria.

A lăsat moștenire copiilor, dar ei tot au plecat

Femeia a lăsat moștenire copiilor ei casa bătrânească și o bucată de pământ. Copiii sunt plecați de ani de zile în Italia. Au trimis bani, așa cum povestește tanti Maria, unui vecin pentru a se ocupa de casă. Au început construcțiile în urmă cu ceva vreme și fix în coasta casei bătrânești s-a ridicat un imobil impunător.

„D-apăi mă uit maică la hardughia asta de casă. Cât s-or fi spetit copiii aștia ca să o construiască. L-a plătit băiatul meu pe un vecin ca să se ocupe de tot, iar eu am gijă aici să nu intre noaptea hoții. Zic copiii că se vor întoarce când casa va fi gata. Tot aștept și tot aștept, sper să nu o termine prea târziu, maică”, încheie Maria.

Casă somptuoasă cu priveliște de basm

Mai în vale de cărarea pe care are casa tanti Maria se zărește o casă somptuoasă. La poartă se zăresc doi lei mari, puși parcă să vegheze întreaga proprietate. În spatele casei, cât vezi cu ochii, e numai câmp. O priveliște greu de descris, o splendoare! În fața casei e parcă un șantier în lucru. Saci de beton, cuie, cuișoare, sapă, hârleț și, sus pe casă, un bărbat care dă ultima mână de var pe casă. Ne-am apropiat de casă, iar bărbatul s-a oprit din lucru. Părea să fie cumva uimit de faptul că vede fețe noi în comună. L-am salutat respectuos, ne-a răspuns la salut și și-a continuat treaba.

Primarul comunei, uimit de munca tinerilor

Comuna cea săracă, devenită peste noapte una de referință, este condusă de primarul Mirel Damaschin. Acesta susține că este uimit de evoluția comunei și că acest fapt se datorează tinerilor plecați în străinătate. Acesta spune că tinerii nu au niciun motiv ca să nu aleagă Dagâța ca punct de reședință.

„În ultimii ani, comuna Dagâța și-a înfrumusețat priveliștea. Tinerii au plecat la muncă în străinătate și au trimis bani acasă pentru a construi noi imobile. Avem familii plecate cu tot cu copii, familii din care a plecat doar bărbatul sau familii în care a plecat doar femeia. Majoritatea au primit de la părinți bucăți de pământ pe care au construit ulterior case. Nu au de ce să nu se întoarcă acasă atâta vreme cât comuna le oferă toate condițiile. Avem canalizare, avem alimentare cu apă, drumul este iluminat, avem tren în comună și mjloc de transport către Iași”, spune Mirel Damaschin, primarul comunei.

Pleacă cu sutele în străinătate

Acesta adaugă faptul că aproximativ 100 de persoane pleacă vara din fiecare sat al comunei. Muncesc câteva luni în străinătate, iar apoi revin acasă. Cea mai mare problemă pentru tineri, depistată de către primar, este faptul că nu există un agent economic și că aceștia nu au locuri de muncă.

„Tinerii nu au locuri de muncă în comună. Mulți dintre aceștia lucrează la Bacău, la Arad, la Iași sau la Roman. Fac naveta în fiecare zi. Sperăm ca pe viitor să reușim să rezolvăm și această problemă, pentru a ne asigura că tinerii nu mai au niciun motiv să plece în străinătate”, încheie Mirel Damaschin, primarul comunei Dagâța