Ritualuri, obiceiuri și tradiții în noaptea de Sânziene

Pe 24 iunie, în Biserica Ortodoxă se sărbătorește Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul. Sărbătorea este cunoscută în popor ca Sânzienele sau Drăgaica. În noaptea de Sânziene, se obișnuiesc să se facă tot felul de ritualuri, care au menirea de a atrage iubirea, fertilitatea și belșugul.

Sânzienele sunt cunoscute în mitologie românească drept zâne rele, sinonime cu Drăgaicele. Sânzienele plutesc în aer sau umblă pe pământ în noaptea dintre 23 și 24 iunie. În ajunul Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul, Sânzienele dansează și cântă, împart rodul holdelor, tămăduiesc bolnavii și apără holdele de grindină. Sărbătorea Sânzienelor este înțesată de o multitudine de credințe și obiceiuri, printre acestea numărându-se și jocul ielelor. Se spune că persoanele care văd acest joc al ielelor vor rămâne mute sau nebune.

Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, înaintemergătorul Domnului

Pe 24 august este sărbătorită ziua în care s-a născut Sfântul Ioan Botezătorul. Acesta a fost adus pe lume la bătrânețe de către Elisabeta, din seminția lui Aaron. Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul s-a petrecut cu 6 luni înainte de nașterea Mântuitorului, pregătind minunea nașterii lui Iisus Hristos din Fecioara Maria.  Sfântul s-a născut în cetatea Orini, în familia preotului Zaharia. Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul i-a fost vestită preotului Zaharia de către îngerul Gavriil. Deoarece Zaharia nu a crezut în cele spuse, a rămas mut până la botezul fiului său.

Potrivit Scripturilor, zămislirea Sfântului Ioan Botezătorul a avut loc după ce Zaharia, tatăl său, a tămâiat în Sfântul Altar, loc în care numai arhiereul intra o singură data pe an, în luna a șaptea, ziua a 10-a.

Această lună din calendarul iudaic cuprindea o parte din septembrie și alta din octombrie. Având în vedere cele descoperite în Sfânta Scriptură, Sfinții Părinți au rânduit ca ziua zămislirii Sfântului Ioan să fie pe 23 septembrie, iar ziua de 24 iunie ziua nașterii sale. Trebuie să ținem cont că după solstițiul de vară, din 21 iunie, ziua începe să scadă și noaptea să crească. Astfel, s-a ajuns la concluzia că Sfântul Ioan Botezătorul, persoana care reprezintă Legea Veche, s-a născut într-un timp când ziua se micșorează, acesta fiind un semn că Legea Vechiului Testament începe să apună pentru că vine Legea Harului, Legea lui Hristos. Să nu uităm că Nașterea Mântuitorului este prăznuită pe 25 decembrie, după solstițiul de iarnă din 22 decembrie, când ziua începe să crească.

Ce fac românii în noaptea de Sânziene, pentru belșug și fertilitate

Sărbătoarea Sânzienelor își are originea în cultul roman al zeiței Diana. De aceea, în Ardeal, sărbătorea este numită „Sânziana”, denumire care provine din numele latin al zeiței Diana:  „Santa Diana”.  În schimb, în Muntenia și Oltenia, se sărbătorește „Drăgaica”, aceasta fiind numele slav al sărbătorii. După unii specialiști, sărbătoarea își are originea într-un cult geto-dacic străvechi al Soarelui.

Conform tradiției, Sânzienele sunt niște fete frumoase, care, de regulă, trăiesc prin păduri sau pe câmpuri. Ele conferă puteri magice plantelor. Dacă sunt sărbătorite așa cum se cuvine, Sânzienele fac culturile să rodească, le ajută pe femei să nască prunci sănătoși, înmulțesc păsările și animalele și tămăduiesc bolnavii. În schimb, dacă nu li se oferă cinstea cuvenită, acestea se înfurie și devin asemenea zânelor rele, cunoscute în popor drept iele sau rusalii.

În noaptea de Sânziene se fac focuri mari în care se aruncă diverse substanțe frumos mirositoare. Băieții agită făclii, în timp ce se cântă din bucium și se strigă cu putere pentru a speria spiritele rele. În zona Bistriței, există obiceiul ca în ajunul Sânzienelor să se facă focuri mari, în care localnicii sar pentru a se purifica. De sărbătorea Sânzienelor sunt legate o multitudine de ritualuri, care au menirea de a asigura rodnicia pământului. Femeile măritate pot urma ritualuri care să le ajute să dea naștere la copii sănătoși, în timp ce fetele tinere recurg la diverse ritualuri pentru a-și afla ursitul.